16 definiții pentru acetilenă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acetilénă sf [At: DA / E: fr acetylène] Gaz incolor rezultat din acțiunea apei asupra carbidului, utilizat în industria chimică, la iluminat, sudură etc.

ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

ACETILÉNĂ s. f. Hidrocarbură gazoasă, inodoră în stare pură, cu miros urît cînd e impură, explozibilă; arde cu flacără foarte luminoasă și se întrebuințează la luminat, la lipitul sau la tăiatul metalelor, precum și ca materie primă în industria chimică organică.

ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. acétylène.

ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].

ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)

ACETILÉNĂ f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat și la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene

acetilenă f. gaz de luminat, cu o flacără albicioasă (descoperit de Davy în 1836). Prima lampă de acetilenă fu pusă în comerț la Paris în 1895.

*acetilénă f. pl. e (d. lat. acetum, oțet, și vgr. ýle, substanță; fr. acétylene). Chim. Un gaz idrocarbonat care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C2H2). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei

acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACETILÉNĂ s. v. alchină.

ACETILE s. (CHIM.) alchină, hidrocarbură acetilenică.

Intrare: acetilenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acetile
  • acetilena
plural
genitiv-dativ singular
  • acetilene
  • acetilenei
plural
vocativ singular
plural

acetilenă

  • 1. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: alchină

etimologie: