2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accidentát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: accidenta] 1-2 Accidentare (1-2).

accidentat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: accidenta cf fr accidenté] 1-2 smf, a (Persoană) care a suferit un accident (1). 3 a (D. teren, forme de relief etc.) Care prezintă neregularități.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta. Cf. fr. accidenté.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta. Cf. fr. accidenté.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea, substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre sol) Care prezintă neregularități. Teren accidentat.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta.

ACCIDENTÁT, -Ă adj. 1. (și s.m. și f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularități. [< accidenta].

ACCIDENTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularități. (< accidenta)

ACCIDENTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care a suferit un accident. 2) (despre teren, relief etc.) Care prezintă neregularități. /v. a (se) accidenta

accidentat a. 1. care prezintă o dispozițiune variată: teren accidentat; 2. fig. agitat: vieață accidentată.

*accidentát, -ă adj. (d. accident; fr. accidenté). Plin de accidente, zgrunțuros, gropilat, hopuros, cu rîdicăturĭ și adîncăturĭ: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viață accidentată. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentațiĭ aŭ fost dușĭ la spital.

accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accidentát adj. m., pl. accidentáți; f. sg. accidentátă, pl. accidentáte

accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză

arată toate definițiile

Intrare: accidentat
accidentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidentat
  • accidentatul
  • accidentatu‑
  • accidenta
  • accidentata
plural
  • accidentați
  • accidentații
  • accidentate
  • accidentatele
genitiv-dativ singular
  • accidentat
  • accidentatului
  • accidentate
  • accidentatei
plural
  • accidentați
  • accidentaților
  • accidentate
  • accidentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: accidenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • accidenta
  • accidentare
  • accidentat
  • accidentatu‑
  • accidentând
  • accidentându‑
singular plural
  • accidentea
  • accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • accidentez
(să)
  • accidentez
  • accidentam
  • accidentai
  • accidentasem
a II-a (tu)
  • accidentezi
(să)
  • accidentezi
  • accidentai
  • accidentași
  • accidentaseși
a III-a (el, ea)
  • accidentea
(să)
  • accidenteze
  • accidenta
  • accidentă
  • accidentase
plural I (noi)
  • accidentăm
(să)
  • accidentăm
  • accidentam
  • accidentarăm
  • accidentaserăm
  • accidentasem
a II-a (voi)
  • accidentați
(să)
  • accidentați
  • accidentați
  • accidentarăți
  • accidentaserăți
  • accidentaseți
a III-a (ei, ele)
  • accidentea
(să)
  • accidenteze
  • accidentau
  • accidenta
  • accidentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

accidentat

etimologie:

accidenta

  • 1. A (se) răni într-un accident.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • accident
    surse: DEX '09 DEX '98 DN