2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta. Cf. fr. accidenté.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta. Cf. fr. accidenté.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea, substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre sol) Care prezintă neregularități. Teren accidentat.

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta.

accidentát adj. m., pl. accidentáți; f. sg. accidentátă, pl. accidentáte

accidentát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: accidenta] 1-2 Accidentare (1-2).

accidentát2, ~ă [At: DA / Pl: ați, -e / E: accidenta cf fr accidenté] 1-2 smf a (Persoană) care a suferit un accident (1). 3 a (D. teren, forme de relief etc.) Care prezintă neregularități.

ACCIDENTÁT adj. (GEOGR.) denivelat, învălurat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)

Accidentat ≠ neaccidentat

ACCIDENTÁT, -Ă adj. 1. (și s.m. și f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularități. [< accidenta].

ACCIDENTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularități. (< accidenta)

ACCIDENTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care a suferit un accident. 2) (despre teren, relief etc.) Care prezintă neregularități. /v. a (se) accidenta

accidentat a. 1. care prezintă o dispozițiune variată: teren accidentat; 2. fig. agitat: vieață accidentată.

*accidentát, -ă adj. (d. accident; fr. accidenté). Plin de accidente, zgrunțuros, gropilat, hopuros, cu rîdicăturĭ și adîncăturĭ: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viață accidentată. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentațiĭ aŭ fost dușĭ la spital.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză

accidentá vtr [At: MDA ms / Pzi: -téz / E: fr. accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).

Intrare: accidentat
accidentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidentat accidentatul accidenta accidentata
plural accidentați accidentații accidentate accidentatele
genitiv-dativ singular accidentat accidentatului accidentate accidentatei
plural accidentați accidentaților accidentate accidentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: accidenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) accidenta accidentare accidentat accidentând singular plural
accidentea accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) accidentez (să) accidentez accidentam accidentai accidentasem
a II-a (tu) accidentezi (să) accidentezi accidentai accidentași accidentaseși
a III-a (el, ea) accidentea (să) accidenteze accidenta accidentă accidentase
plural I (noi) accidentăm (să) accidentăm accidentam accidentarăm accidentaserăm, accidentasem*
a II-a (voi) accidentați (să) accidentați accidentați accidentarăți accidentaserăți, accidentaseți*
a III-a (ei, ele) accidentea (să) accidenteze accidentau accidenta accidentaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)