acasă av [At: VARLAAM, C. 48^v/2 / E: a³ + casă] 1 (Înv; construit și cu pronume personal sau reflexiv) Spre casa în care locuiești. 2 În casă. 3 (Îs) Cei de ~ Rudele apropiate, familia. 4-5 (Îe) A nu-i fi boii ~ A nu se simți bine (dispus). 6 (Îe) Așa (sau acum) mai vii de ~ înțeleg sau admit ce spui. 7 (Îe) O vrea frumoasă, mănoasă (sau pop.) lăptoasă și devreme ~ Cere mult prea multe. 8 (Fig) La locul natal.

ACASĂ adv. În, la locuința mea, ta, sa, etc.: e ~; s’a întors ~; n’a plecat de ~; proverb: a mai veni de-~, a se dumeri, a-și veni în simțiri; a fi pe placul cuiva: acum mai vii de ~; așa mai vii de ~; proverb: a nu-i fi toți boii ~, a nu fi cu voie bună, a-i lipsi ceva; 👉 PISICĂ, SOCOTEALĂ [lat. ad-casam].

ACASĂ adv. La casa în care locuiești. Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă. CREANGĂ, P. 276. Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. ◊ (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Plec de acasă. ◊ Toți alergară pe acasă, cu părul zburlit, cu grija în suflet... NEGRUZZI, S. I 79. ◊ (Urmat de un pronume în dativ; rar) Temîndu-se să nu găsească asemenea priveliști pe acasă-le... NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Expr. Cei de-acasă = rudele de-aproape, familia. Eu maichii i-am poruncit... Să cine ( = cineze) cu cei de-acasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 179. Acum (sau așa) mai vii de-acasă = acum (sau așa) te pricep, ești pe placul meu. Ei, așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte! CARAGIALE, O. I 53. A nu-i fi (cuiva) boii acasă = a fi indispus, supărat, a nu se simți în apele lei. Lui Moș Nichifor... nu-i erau acum mai niciodată boii acasă. CREANGĂ, P. 111. ♦ (În legătură cu verbe de mișcare) Spre casa în care locuiești. Mă duc acasă. ◊ Ipate... își fură copilul din covățică... și fuge cu dînsul acasă. CREANGĂ, P. 173. ♦ Fig. La locul natal, în patrie. Ești schilav tot! Un cerșetor Te-ntorci acum acasă... COȘBUC, P. I 77.

ACASĂ adv. La sau spre casa în care locuiești; fig. la locul natal, în patrie. ◊ Expr. Cei de-acasă = rudele apropiate, familia. Așa (sau acum) mai vii de-acasă = așa te pricep, admit ce spui. A nu-i fi (cuiva) boii acasă = a fi indispus, supărat; a nu avea chef.- Din a + casă.

ACASĂ adv. 1) În casa în care locuiești. ◊ Cei de ~ cei apropiați. Acum (sau așa) mai vii de ~ așa te mai înțeleg; așa mai merge. A nu-i fi cuiva boii ~ a fi prost dispus. 2) fig. În locul natal; în patrie. 3) Spre casa în care locuiești. Mă duc ~. /a + casă

acásă adv. de loc și de direcțiune (a și casă). La domiciliŭ, acolo unde locuĭeștĭ: staŭ acasă, mă duc acasă, plec de acasă. Fig. Nu mi-s boiĭ acasă, îs îngrijorat, trist. Acuma maĭ viĭ de acasă, acuma te pricep ce zicĭ, îmi convine. Acum maĭ viĭ acasă, acuma aĭ priceput.

acasă adv.

acasă.

pe acasă prep. + adv. (tempo lent)

a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut

a nu-i fi (cuiva) boii acasă expr. (pop.) a fi necăjit; a nu se simți bine.

a-l căuta moartea pe acasă expr. a fi decrepit / ramolit.

așa mai vii de acasă expr. acum ești rezonabil / credibil

dus de-acasă / cu sorcova expr. nebun, țicnit.

plecat cu sorcova / de-acasă expr. nebun, cu mințile rătăcite.

ACASĂ
A nu avea cei șapte ani de acasă = A fi prost crescut: În fața socrilor niciodată nu vei avea cei 7 ani de acasă... chiar dacă le vei demonstra că de fapt îi ai... (http://www.opinii.md)
A nu-i fi cuiva boii acasă = A nu se simți bine (dispus); a nu avea chef de nimic: Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scârțâi: ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită […] încât lui moș Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală, și de-aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă. (ION CREANGĂ) MIRON: Ia, cumătrul, nevastă, nu știu ce are; parcă nu i-s boii acasă. (C. NEGRUZZI)
A-și strânge lioarba acasă = A tăcea, a-și ține gura: […] dacă ar ști el, ticăitul, unde am pornit astă noapte, și-ar strânge lioarba acasă. (ION CREANGĂ)
Așa (sau acum) mai vii de acasă = Înțeleg sau admit ce spui. Ești pe placul meu: − Ei, așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte! (I. L. CARAGIALE) Tocmai atuncea își veniră și țăranii de acasă. Acum înțeleseră șiritenia vorbei cucoanei, se mirară de atâta înțelepciune și se împăcară cum știură ei mai bine. (P. ISPIRESCU) Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasă. (ION CREANGĂ)
Ca (la mama) acasă = Ca în mediul familial: Era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi. (MIHAI EMINESCU) O plăcintă savuroasă și tradițional românească cu brânză, ca la mama acasă, care nu este dificil de pregătit. (http://www.gustos.ro)
Cei de-acasă = Rudele de-aproape, familia: Și așa, cu una, cu două, până le dădea de rost, apoi toate alergau, ca un stol de vrăbii speriate, care încotro ședeau, ca să spuie veste bună și noroc pe la cei de-acasă. (BARBU DELAVRANCEA) Își perindă pe dinaintea ochilor planuri de viitor, gânduri aurite. O să se întremeze și o să isprăvească facultatea, apoi se va face profesor și-i va sălta și pe cei de acasă. (PAVEL DAN)
O vrea frumoasă, mănoasă, (sau pop.) lăptoasă și devreme acasă = Cere mult prea multe, are pretenții prea mari: Că precum / Bărbat bun și usturoi dulce nu se poate / Așa și nu se poate / Lânoasă și lăptoasă și grasă, / Să vie și devreme acasă. (ANTON PANN)

Home-keeping yout have ever homely wits (engl. „Cine stă mereu acasă capătă spirit casnic”) – E versul cu care Shakespeare își începe comedia Doi tineri din Verona. Acest vers a ajuns proverb, precum menționează și traducătorul în românește al acestei piese, Mihnea Gheorghiu, care l-a tălmăcit astfel: „Acasă, duhul tînăr ia iz casnic” (vezi Shakespeare, Opere, vol. 3, 1956). În piesă, Valentin îi spune lui Proteus, pe care-l rețin în Verona „dulcii ochi” ai unei fete: „Te-aș lua cu mine peste mări și țări Să vezi ce de minuni mai sînt pe lume, Decît să stai să mucezești acasă…” Înțelesul e clar. Ieși, vezi lumea și ți se va lumina și mintea. Prin urmare, proverbul, creat de Shakespeare, poate fi citat cînd cineva, din lipsa de contact cu viața și cu lumea, judecă și vede îngust. LIT.

Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... – vers din poezia Sergentul a lui Vasile Alecsandri. Eroul de la Plevna, care se-ntoarce din bătălie cu pieptul plin de decorații, ar vrea să zboare „pe drumul de costișe ce duce la Vaslui”, dar nu-l lasă rana de la picior. Cuvintele de mai sus sînt folosite cînd vrem să arătăm că un drum e mai greu la înapoiere, că o acțiune e mai anevoioasă spre sfirșitul ei, că ultimele momente ale așteptării sînt cele mai lungi. LIT.