2 intrări

18 definiții

acățătoáre (= agățătoare) s. f., pl. acățători

acățătoare f. 1. verigă de agățat hainele în cuiu; 2. pl. ordin de paseri care se agață pe arbori, ca gheonoaia, cucul.

acățător, ~oare a vz agățător

agățător, ~oare [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: ~i, ~oare / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățătór, -oáre adj.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

AGĂȚĂTÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGĂȚĂTOR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

Intrare: acățătoare
acățătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățătoare
  • acățătoarea
plural
  • acățători
  • acățătorile
genitiv-dativ singular
  • acățători
  • acățătorii
plural
  • acățători
  • acățătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: agățător
agățător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agățător
  • agățătorul
  • agățătoru‑
  • agățătoare
  • agățătoarea
plural
  • agățători
  • agățătorii
  • agățătoare
  • agățătoarele
genitiv-dativ singular
  • agățător
  • agățătorului
  • agățătoare
  • agățătoarei
plural
  • agățători
  • agățătorilor
  • agățătoare
  • agățătoarelor
vocativ singular
plural
acățător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățător
  • acățătorul
  • acățătoru‑
  • acățătoare
  • acățătoarea
plural
  • acățători
  • acățătorii
  • acățătoare
  • acățătoarele
genitiv-dativ singular
  • acățător
  • acățătorului
  • acățătoare
  • acățătoarei
plural
  • acățători
  • acățătorilor
  • acățătoare
  • acățătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)