2 intrări

18 definiții

acățătoáre (= agățătoare) s. f., pl. acățători

acățătoare f. 1. verigă de agățat hainele în cuiu; 2. pl. ordin de paseri care se agață pe arbori, ca gheonoaia, cucul.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățătór, -oáre adj.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

acățătór, -oáre a vz agățător

agățătór, -oáre [At: DA ms / V: (înv) acă- / PI: -i, oáre / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.

AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

AGĂȚĂTÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

Intrare: acățătoare
acățătoare
substantiv feminin (F116) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acățătoare acățătoarea
plural acățători acățătorile
genitiv-dativ singular acățători acățătorii
plural acățători acățătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: agățător
agățător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agățător agățătorul agățătoare agățătoarea
plural agățători agățătorii agățătoare agățătoarele
genitiv-dativ singular agățător agățătorului agățătoare agățătoarei
plural agățători agățătorilor agățătoare agățătoarelor
vocativ singular
plural
acățător
adjectiv (A66) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acățător acățătorul acățătoare acățătoarea
plural acățători acățătorii acățătoare acățătoarele
genitiv-dativ singular acățător acățătorului acățătoare acățătoarei
plural acățători acățătorilor acățătoare acățătoarelor
vocativ singular
plural