13 definiții pentru abunda

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belșug. – Din fr. abonder, lat. abundare.

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belșug. – Din fr. abonder, lat. abundare.

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. A fi, a se găsi, a exista din abundență. Pe piață abundă produsele alimentare. ♦ (Franțuzism rar; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A poseda din belșug. Articolele din presa imperialistă abundă în argumente false.Prez. ind. și: (nerecomandabil) abundează (IBRĂILEANU, A. 104).

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate. 2. A avea, a conține, a folosi din belșug. Piesa abundă în scene comice.Fr. abonder (lat. lit. abundare).

abundá (a ~) vb., ind. prez. 3 abúndă; ger. abundấnd

abundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. abúndă; ger. abundând

abundá, vi [At: DA / Pzi 3: undă / E: fr abonder, lat abundare] 1 A fi din belșug. 2 A avea din belșug.

ABUNDÁ vb. I. intr. 1. A fi din belșug, a prisosi. 2. (Rar) A avea, a poseda din belșug. [Cf. lat. abundare, fr. abonder].

abundá vb. intr. a fi, a se găsi, a avea din belșug. (după fr. abonder, lat. abundare)

abundá (-d, -át), vb. – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puțin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez. Der. abundent, adj.; abundență, s. f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță. Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile fr. -ant și -ent: fr. abondant > abundent și fr. contondant > contundent, ca și fr. pénitent > penitent.

A ABUNDÁ pers. 3 abúndă intranz. A fi din abundență; în cantități mari. 2) A avea din abundență; a conține din belșug. /<lat. abundare, fr. abonder

abundà v. a prisosi: România abundă în vii.

*abúnd și -éz, a v. intr. (lat. abundare, d. unda, undă val). Îs în abundanță: grîu abundă în țară. Îs îmbelșugat: țara abundă în grîŭ.

Intrare: abunda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abunda abundare abundat abundând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) abundă (să) abunde abunda abundă abundase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) abundă (să) abunde abundau abunda abundaseră