abulie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr aboulie] 1 Boală psihică ce se caracterizează prin absența, mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței. 2 (Fig) Nehotărâre. 3 (Pex) Inerție.

ABULIE s. f. Simptom psihic caracterizat prin slăbirea voinței, prin inerție, nehotărîre, prin neputința de a trece la acțiune. – Pronunțat: -li-e.

ABULIE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin slăbirea voinței. – Fr. aboulie (<gr.).

ABULIE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărîre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință].

abulie s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței. 2. (fig.) inerție. (< fr. aboulie)

ABULIE f. Lipsă de voință manifestată în unele boli psihice; nehotărâre. [G.-D. abuliei] /<fr. aboulie

abulie f. Med. lipsă de voință, de energie.

abulie s. f., art. abulia, g.-d. art. abuliei; pl. abulii, art. abuliile (desp. -li-i-)

abulie s. f., art. abulia, g.-d. art. abuliei; pl. abulii, art. abuliile

abulie s. f., art. abulia, g.-d. art. abuliei; pl. abulii, art. abuliile

abuli, abulesc v. t. (țig.) a aduce