11 definiții pentru abulie

abulíe sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr aboulie] 1 Boală psihică ce se caracterizează prin absența, mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței. 2 (Fig) Nehotărâre. 3 (Pex) Inerție.

ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.

ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.

ABULÍE s. f. Simptom psihic caracterizat prin slăbirea voinței, prin inerție, nehotărîre, prin neputința de a trece la acțiune. – Pronunțat: -li-e.

ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin slăbirea voinței. – Fr. aboulie (<gr.).

abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíile

abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíile

ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință].

abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței. 2. (fig.) inerție. (< fr. aboulie)

ABULÍE f. Lipsă de voință manifestată în unele boli psihice; nehotărâre. [G.-D. abuliei] /<fr. aboulie

abulie f. Med. lipsă de voință, de energie.

Intrare: abulie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abulie abulia
plural abulii abuliile
genitiv-dativ singular abulii abuliei
plural abulii abuliilor
vocativ singular
plural