2 intrări

9 definiții

abúlic, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr aboulique] 1-2 (Persoană) care suferă de abulie.

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.

ABULÍC, -Ă, abulici, -e, adj. (Uneori substantivat) (Persoană) care suferă de abulie.

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de abulie. – Fr. aboulique.

abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; adj. f., s. f. abúlică, pl. abúlice

abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; f. sg. abúlică, pl. abúlice

ABÚLIC, -Ă adj., s.m. și f. (Bolnav) care suferă de abulie. [< fr. aboulique].

abúlic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique)

Intrare: abulic (adj.)
abulic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abulic abulicul abulică abulica
plural abulici abulicii abulice abulicele
genitiv-dativ singular abulic abulicului abulice abulicei
plural abulici abulicilor abulice abulicelor
vocativ singular
plural
Intrare: abulic (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abulic abulicul
plural abulici abulicii
genitiv-dativ singular abulic abulicului
plural abulici abulicilor
vocativ singular
plural