8 definiții pentru abulic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abúlic, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aboulique] 1-2 (Persoană) care suferă de abulie.

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.

ABULÍC, -Ă, abulici, -e, adj. (Uneori substantivat) (Persoană) care suferă de abulie.

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de abulie. – Fr. aboulique.

ABÚLIC, -Ă adj., s.m. și f. (Bolnav) care suferă de abulie. [< fr. aboulique].

abúlic, -ă adj., s. m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; adj. f., s. f. abúlică, pl. abúlice

abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; f. sg. abúlică, pl. abúlice

Intrare: abulic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abulic
  • abulicul
  • abulicu‑
plural
  • abulici
  • abulicii
genitiv-dativ singular
  • abulic
  • abulicului
plural
  • abulici
  • abulicilor
vocativ singular
  • abulicule
  • abulice
plural
  • abulicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abulic, -ă abulic (2) abulică

  • 1. (Persoană) care suferă de abulie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: