2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

abstractizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: abstractiza] 1 Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării Si: abstracție. 2 Trecere de la concret la abstract.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers; abstracție. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării; abstracție ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gîndirii, constînd din desprinderea însușirilor esențiale și comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene și din generalizarea lor, în vederea formării noțiunilor și a categoriilor logice și a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor. Gramatica este rezultatul unei îndelungate munci de abstractizare a gîndirii umane, un indice al uriașelor succese ale gîndirii. STALIN, PROBL. LINGV. 22. Capitalul a fost descoperit de Marx printr-o genială putere de abstractizare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 6/5.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează.

abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri

abstractizáre s. f. (sil. mf. abs-), g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări

ABSTRACTIZÁRE s. abstracție. (Proces de ~.)

Abstractizare ≠ concretizare

ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. ♦ Operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesențiale. [< abstractiza].

abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza)

abstractizáre, abstractizări, s.f. Operație a gîndirii prin care se desprind și se rețin unele dintre însușirile și relațiile obiectului cercetat.

abstractizá vti [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: abstract + -iza] 1-2 A efectua o abstractizare.

ABSTRACTIZÁ, abstractizez, vb. I. Tranz. și intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza.

ABSTRACTIZÁ, abstractizez, vb. I. Tranz. și intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza.

ABSTRACTIZÁ, abstractizez, vb. I. Intranz. A desprinde însușirile esențiale și comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene, separîndu-le de însușirile lor secundare și generalizîndu-le în vederea formării noțiunilor și a categoriilor logice și a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor.

ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Intranz. A desprinde și a generaliza însușirile esențiale și comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene, în vederea formării noțiunilor, a categoriilor logice și a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor. – Din abstract.

abstractizá (a~) vb., ind. prez. 3 abstractizeáză

abstractizá vb. (sil. mf. abs-), ind. prez. 1 sg. abstractizéz, 3 sg. și pl. abstractizeáză

A abstractiza ≠ a concretiza

arată toate definițiile

Intrare: abstractiza
  • silabație: abs-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abstractiza
  • abstractizare
  • abstractizat
  • abstractizatu‑
  • abstractizând
  • abstractizându‑
singular plural
  • abstractizea
  • abstractizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abstractizez
(să)
  • abstractizez
  • abstractizam
  • abstractizai
  • abstractizasem
a II-a (tu)
  • abstractizezi
(să)
  • abstractizezi
  • abstractizai
  • abstractizași
  • abstractizaseși
a III-a (el, ea)
  • abstractizea
(să)
  • abstractizeze
  • abstractiza
  • abstractiză
  • abstractizase
plural I (noi)
  • abstractizăm
(să)
  • abstractizăm
  • abstractizam
  • abstractizarăm
  • abstractizaserăm
  • abstractizasem
a II-a (voi)
  • abstractizați
(să)
  • abstractizați
  • abstractizați
  • abstractizarăți
  • abstractizaserăți
  • abstractizaseți
a III-a (ei, ele)
  • abstractizea
(să)
  • abstractizeze
  • abstractizau
  • abstractiza
  • abstractizaseră
Intrare: abstractizare
abstractizare substantiv feminin
  • silabație: abs-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstractizare
  • abstractizarea
plural
  • abstractizări
  • abstractizările
genitiv-dativ singular
  • abstractizări
  • abstractizării
plural
  • abstractizări
  • abstractizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)