22 de definiții pentru abstracție abstracțiune (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. 1. Abstractizare. ◊ Expr. A face abstracție de... = a ignora, a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. 2. Lucru abstract. Ce spui d-ta este o pură abstracție. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: abstracțiúne s. f.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ♢ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Fr. abstraction (lat. lit. abstractio, -onis).

abstrácție (-ți-e) / (lucru abstract) abstracțiúne (-ți-u-) (dar numai: a face abstracție) s. f., art. abstrácția (-ți-a) / abstracțiúnea, g.-d. art. abstrácției / abstracțiúnii; pl. abstrácții / abstracțiúni, art. abstrácțiile (-ți-i-) / abstracțiúnile

abstrácție s. f. (sil. -ți-e; mf. abs-), art. abstrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. abstrácției; pl. abstrácții, art. abstrácțiile (sil. -ți-i-)

abstrácție sf [At: MAIORESCU, D. I, 47 / V: (înv) -țiune / Pl: ~ii / E: fr abstraction, lat abstractio, -onis] 1 Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării. 2 (Ccr) Lucru abstract (1). 3 (îe) A face ~ de ceva A nu lua în considerare Si: a ignora.

ABSTRÁCȚIE s. abstractizare.

ABSTRÁCȚIE s.f. (Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (noțiune, concept, categorie). ◊ A face abstracție de = a ignora, a nu lua în considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen. -iei, var. abstracțiune s.f. / cf. fr. abstraction, germ. Abstraktion, lat. abstractio].

abstrácție s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio)

abstrácție, abstracții s.f. Abstractizare; rezultatul abstractizării.

ABSTRÁCȚIE ~i f. Proces al gândirii constând din desprinderea, menținerea și generalizarea însușirilor esențiale ale unor obiecte sau fenomene. ◊ A face ~ de... a nu lua în considerare; a ignora. [G.-D. abstracției; Sil. abs-trac-ți-e] /<fr. abstraction, lat. abstractio, ~onis

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

abstracțiúne v. abstrácție

abstracțiúne sf vz abstracție

ABSTRACȚIÚNE s.f. v. abstracție.

abstracți(un)e f. 1. fapta de a abstrage și rezultatul ei: lucrul abstras, care n’are altă realitate decât în spiritul nostru: fac abstracțiune de, nu țin seamă de...; 2. operațiunea spiritului care separă ceeace este unit în realitate: ex. a considera coloarea unei flori în afară de forma sau de mirosul ei.

Intrare: abstracție
abstracție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abstracție abstracția
plural abstracții abstracțiile
genitiv-dativ singular abstracții abstracției
plural abstracții abstracțiilor
vocativ singular
plural
abstracțiune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abstracțiune abstracțiunea
plural abstracțiuni abstracțiunile
genitiv-dativ singular abstracțiuni abstracțiunii
plural abstracțiuni abstracțiunilor
vocativ singular
plural