19 definiții pentru abstracție abstracțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abstracție sf [At: MAIORESCU, D. I, 47 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr abstraction, lat abstractio, -onis] 1 Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării. 2 (Ccr) Lucru abstract (1). 3 (Îe) A face ~ de ceva A nu lua în considerare Si: a ignora.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. 1. Abstractizare. ◊ Expr. A face abstracție de... = a ignora, a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. 2. Lucru abstract. Ce spui d-ta este o pură abstracție. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: abstracțiúne s. f.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Fr. abstraction (lat. lit. abstractio, -onis).

ABSTRÁCȚIE s.f. (Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (noțiune, concept, categorie). ◊ A face abstracție de = a ignora, a nu lua în considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen. -iei, var. abstracțiune s.f. / cf. fr. abstraction, germ. Abstraktion, lat. abstractio].

abstrácție s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio)

abstrácție, abstracții s.f. Abstractizare; rezultatul abstractizării.

ABSTRÁCȚIE ~i f. Proces al gândirii constând din desprinderea, menținerea și generalizarea însușirilor esențiale ale unor obiecte sau fenomene. ◊ A face ~ de... a nu lua în considerare; a ignora. [G.-D. abstracției; Sil. abs-trac-ți-e] /<fr. abstraction, lat. abstractio, ~onis

abstracțiune sf vz abstracție

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s.f. v. abstracție.

abstracți(un)e f. 1. fapta de a abstrage și rezultatul ei: lucrul abstras, care n’are altă realitate decât în spiritul nostru: fac abstracțiune de, nu țin seamă de...; 2. operațiunea spiritului care separă ceeace este unit în realitate: ex. a considera coloarea unei flori în afară de forma sau de mirosul ei.

*abstracțiúne f. (lat. abstráctio, -ónis). f. Operațiunea pin care izolăm în minte lucruri unite: Descartes, făcînd abstracțiune de faimoasa sa sistemă a vîrtejurilor, a fost un mare filosof. Pl. Preocupațiunĭ, visărĭ: e în abstracțiunĭ continue. A face abstracțiune de ceva, a nu considera ceva. – Și -ácție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abstrácție (-ți-e) / (lucru abstract) abstracțiúne (-ți-u-) (dar numai: a face abstracție) s. f., art. abstrácția (-ți-a) / abstracțiúnea, g.-d. art. abstrácției / abstracțiúnii; pl. abstrácții / abstracțiúni, art. abstrácțiile (-ți-i-) / abstracțiúnile

abstrácție s. f. (sil. -ți-e; mf. abs-), art. abstrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. abstrácției; pl. abstrácții, art. abstrácțiile (sil. -ți-i-)

abstracțiúne v. abstrácție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABSTRÁCȚIE s. abstractizare.

Intrare: abstracție
abstracție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstracție
  • abstracția
plural
  • abstracții
  • abstracțiile
genitiv-dativ singular
  • abstracții
  • abstracției
plural
  • abstracții
  • abstracțiilor
vocativ singular
plural
abstracțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstracțiune
  • abstracțiunea
plural
  • abstracțiuni
  • abstracțiunile
genitiv-dativ singular
  • abstracțiuni
  • abstracțiunii
plural
  • abstracțiuni
  • abstracțiunilor
vocativ singular
plural

abstracție abstracțiune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Lucru abstract.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Ce spui d-ta este o pură abstracție.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face abstracție de... = a nu lua în considerare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ignora
      • comentariu În expresie nu se folosește varianta abstracțiune.
        surse: DOOM 2

etimologie: