2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

absolutist, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 112 / Pl: ~iști, ~e / E: fr absolutiste] 1 Care este bazat pe absolutism. 2 Care respectă principiile absolutismului.

ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. – Din fr. absolutiste.

ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. – Din fr. absolutiste.

ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Privitor la absolutism, care aparține absolutismului sau se bazează pe absolutism Regim absolutist.

ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism. – Fr. absolutiste.

ABSOLUTÍST, -Ă adj. Privitor la absolutism, bazat pe absolutism. // s.m. și f. Partizan al absolutismului. [< fr. absolutiste].

absolutíst, -ă adj., s. m. f. (adept) al absolutismului. (< fr. absolutiste)

ABSOLUTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al absolutismului. /<lat. absolutista

ABSOLUTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de absolutism; propriu absolutismului. /<lat. absolutista

*absolutíst, -ă s. și adj. (d. absolutizm). Partizan al absolutizmului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

absolutíst adj. m., pl. absolutíști; f. absolutístă, pl. absolutíste

absolutíst adj. m., pl. absolutíști; f. sg. absolutístă, pl. absolutíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABSOLUTÍST adj. (POL.) autocrat, autocratic, (înv.) autocraticesc. (Regim ~.)

ABSOLUTIST adj. autocratic, (înv.) autocraticesc. (Regim ~.)

Intrare: absolutistă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolutistă
  • absolutista
plural
  • absolutiste
  • absolutistele
genitiv-dativ singular
  • absolutiste
  • absolutistei
plural
  • absolutiste
  • absolutistelor
vocativ singular
  • absolutistă
  • absolutisto
plural
  • absolutistelor
Intrare: absolutist (adj.)
absolutist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolutist
  • absolutistul
  • absolutistu‑
  • absolutistă
  • absolutista
plural
  • absolutiști
  • absolutiștii
  • absolutiste
  • absolutistele
genitiv-dativ singular
  • absolutist
  • absolutistului
  • absolutiste
  • absolutistei
plural
  • absolutiști
  • absolutiștilor
  • absolutiste
  • absolutistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

absolutist (adj.)

etimologie:

absolutist, -ă (persoană) absolutist absolutistă

  • 1. Partizan al absolutismului.
    surse: DN
  • 2. limba franceză absolutiste
    surse: DN

etimologie: