14 definiții pentru autocratic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocratic, ~ă av, a [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr autocratique] 1-6 (În mod) autocrat (2, 4, 6).

AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.

AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.

AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație; care dispune de puteri nelimitate. Guvern autocratic. ◊ (Adverbial) Monarh care conduce autocratic.

AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique (< gr.).

AUTOCRÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico].

AUTOCRÁTIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. (< fr. autocratique)

AUTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocrație; propriu autocrației. Putere ~că. /<fr. autocratique, it. autocratico

autocratic a. relativ la autocrat sau la autocrație.

*autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic.

autocraticesc, ~ească a [At: (a. 1871) URICARIUL I, 130 / P: a-u~ / Pl: ~ești / E: autocratic + -esc] Autocrat (2, 4, 6).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autocrátic (a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocrátici; f. autocrátică, pl. autocrátice

autocrátic adj. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátici; f. sg. autocrátică, pl. autocrátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOCRÁTIC adj. v. absolutist.

AUTOCRATIC adj. absolutist, (înv.) autocraticesc. (Regim ~.)

Intrare: autocratic
autocratic adjectiv
  • silabație: a-u-to-cra-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocratic
  • autocraticul
  • autocraticu‑
  • autocratică
  • autocratica
plural
  • autocratici
  • autocraticii
  • autocratice
  • autocraticele
genitiv-dativ singular
  • autocratic
  • autocraticului
  • autocratice
  • autocraticei
plural
  • autocratici
  • autocraticilor
  • autocratice
  • autocraticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autocratic

etimologie: