2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza.V. abrutiza.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza.V. abrutiza.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza; pierdere a însușirilor specific umane, îndobitocire.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza; îndobitocire.

abrutizáre (a-bru-) s. f., g.-d. art. abrutizắrii; pl. abrutizắri

abrutizáre s. f. (sil. -bru-), g.-d. art. abrutizării; pl. abrutizări

abrutizare sf [At: DEX2 / PI: -zări / E: abrutiza] 1-2 Determinarea pierderii sau pierderea însușirilor morale, specific umane. 3 Transformare în brută Si: îndobitocire, dezumanizare.

ABRUTIZÁRE s. animalizare, dezumanizare, îndobitocire.

Abrutizare ≠ înnobilare

ABRUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abrutiza și rezultatul ei; îndobitocire. [< abrutiza].

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Refl. A deveni insensibil, a-și pierde însușirile specific umane, a deveni asemănător cu un animal, cu o brută. (Tranz.) Alcoolismul abrutizează pe om.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.

abrutizá (a ~) (a-bru-) vb., ind. prez. 3 abrutizeáză

abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. și pl. abrutizeáză

abrutiza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr abrutir] 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane. 3-4 A deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută Si: a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.

ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)

A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila

ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].

Intrare: abrutizare
abrutizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrutizare abrutizarea
plural abrutizări abrutizările
genitiv-dativ singular abrutizări abrutizării
plural abrutizări abrutizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abrutiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abrutiza abrutizare abrutizat abrutizând singular plural
abrutizea abrutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abrutizez (să) abrutizez abrutizam abrutizai abrutizasem
a II-a (tu) abrutizezi (să) abrutizezi abrutizai abrutizași abrutizaseși
a III-a (el, ea) abrutizea (să) abrutizeze abrutiza abrutiză abrutizase
plural I (noi) abrutizăm (să) abrutizăm abrutizam abrutizarăm abrutizaserăm, abrutizasem*
a II-a (voi) abrutizați (să) abrutizați abrutizați abrutizarăți abrutizaserăți, abrutizaseți*
a III-a (ei, ele) abrutizea (să) abrutizeze abrutizau abrutiza abrutizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)