2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abrutizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: abrutiza] 1-2 Determinarea pierderii sau pierderea însușirilor morale, specific umane. 3 Transformare în brută Si: îndobitocire, dezumanizare.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza.V. abrutiza.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza.V. abrutiza.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza; pierdere a însușirilor specific umane, îndobitocire.

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza; îndobitocire.

ABRUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abrutiza și rezultatul ei; îndobitocire. [< abrutiza].

abrutiza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr abrutir] 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane. 3-4 A deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută Si: a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Refl. A deveni insensibil, a-și pierde însușirile specific umane, a deveni asemănător cu un animal, cu o brută. (Tranz.) Alcoolismul abrutizează pe om.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.

ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].

abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)

abrutizá, abrutizez, vb. I. refl. și tr. A-și pierde (sau a face să-și piardă) însușirile morale, specific umane.

A SE ABRUTIZÁ mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-și pierde însușirile umane și morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir

A ABRUTIZÁ ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir

*abrutizéz v. tr. (fr. abrutir, d. brute, vită, bestie, cu term. după alte verbe în -izez). Îndobitocesc: beția l-a abrutizat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abrutizáre (a-bru-) s. f., g.-d. art. abrutizắrii; pl. abrutizắri

abrutizáre s. f. (sil. -bru-), g.-d. art. abrutizării; pl. abrutizări

abrutizá (a ~) (a-bru-) vb., ind. prez. 3 abrutizeáză

abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. și pl. abrutizeáză

arată toate definițiile

Intrare: abrutizare
abrutizare substantiv feminin
  • silabație: a-bru-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrutizare
  • abrutizarea
plural
  • abrutizări
  • abrutizările
genitiv-dativ singular
  • abrutizări
  • abrutizării
plural
  • abrutizări
  • abrutizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abrutiza
  • silabație: a-bru-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abrutiza
  • abrutizare
  • abrutizat
  • abrutizatu‑
  • abrutizând
  • abrutizându‑
singular plural
  • abrutizea
  • abrutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abrutizez
(să)
  • abrutizez
  • abrutizam
  • abrutizai
  • abrutizasem
a II-a (tu)
  • abrutizezi
(să)
  • abrutizezi
  • abrutizai
  • abrutizași
  • abrutizaseși
a III-a (el, ea)
  • abrutizea
(să)
  • abrutizeze
  • abrutiza
  • abrutiză
  • abrutizase
plural I (noi)
  • abrutizăm
(să)
  • abrutizăm
  • abrutizam
  • abrutizarăm
  • abrutizaserăm
  • abrutizasem
a II-a (voi)
  • abrutizați
(să)
  • abrutizați
  • abrutizați
  • abrutizarăți
  • abrutizaserăți
  • abrutizaseți
a III-a (ei, ele)
  • abrutizea
(să)
  • abrutizeze
  • abrutizau
  • abrutiza
  • abrutizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abrutizare

etimologie:

  • vezi abrutiza
    surse: DEX '98 DEX '09

abrutiza

etimologie: