4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abonat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: abona] Abonare.

abonat2, ~ă a, smf [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: abona] 1-3 (Persoană sau instituție) care a făcut un abonament.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f. Persoană care are, care folosește un abonament. Paralel cu dezvoltarea tehnică a radiodifuziunii, în țara noastră a crescut și numărul abonaților. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f. Persoană care folosește un abonament. – V. abona.

ABONÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care beneficiază de ceva. ♦ (Fig.; fam.) (persoană) care frecventează regulat o familie, un local, o instituție fără obligații. [< abona].

abonát, -ă adj., s. m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)

abonát, -ă, abonați, -te, s.m. și f. Persoană care beneficiază de un abonament.

ABONÁT ~ți m. Persoana care beneficiază de un abonament. /v. a abona

abonat m. cel ce a luat un abonament.

*abonát, -ă adj. și s. Care s’a abonat, care a plătit taxa de abonament: abonațiĭ unuĭ ziar. Iron. Acela care vine obișnuit undeva: abonațiĭ uneĭ cîrciumĭ. V. subscriitor.

abona [At: DA ms / Pzi: ~ néz / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁ, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia».Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie».

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă.Fr. abonner.

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner].

aboná vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)

aboná, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament.

A SE ABONÁ mă ~éz intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner

arată toate definițiile

Intrare: abonat (abonare)
abonat3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abonat
  • abonatul
  • abonatu‑
plural
  • abonaturi
  • abonaturile
genitiv-dativ singular
  • abonat
  • abonatului
plural
  • abonaturi
  • abonaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: abonat (adj.)
abonat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abonat
  • abonatul
  • abonatu‑
  • abona
  • abonata
plural
  • abonați
  • abonații
  • abonate
  • abonatele
genitiv-dativ singular
  • abonat
  • abonatului
  • abonate
  • abonatei
plural
  • abonați
  • abonaților
  • abonate
  • abonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abonat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abonat
  • abonatul
  • abonatu‑
plural
  • abonați
  • abonații
genitiv-dativ singular
  • abonat
  • abonatului
plural
  • abonați
  • abonaților
vocativ singular
  • abonatule
  • abonate
plural
  • abonaților
Intrare: abona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abona
  • abonare
  • abonat
  • abonatu‑
  • abonând
  • abonându‑
singular plural
  • abonea
  • abonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abonez
(să)
  • abonez
  • abonam
  • abonai
  • abonasem
a II-a (tu)
  • abonezi
(să)
  • abonezi
  • abonai
  • abonași
  • abonaseși
a III-a (el, ea)
  • abonea
(să)
  • aboneze
  • abona
  • abonă
  • abonase
plural I (noi)
  • abonăm
(să)
  • abonăm
  • abonam
  • abonarăm
  • abonaserăm
  • abonasem
a II-a (voi)
  • abonați
(să)
  • abonați
  • abonați
  • abonarăți
  • abonaserăți
  • abonaseți
a III-a (ei, ele)
  • abonea
(să)
  • aboneze
  • abonau
  • abona
  • abonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abonat (abonare)

etimologie:

  • abona
    surse: MDA2

abona

  • 1. (Cu determinări introduse prin prepoziția „la”) A(-și) face un abonament.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prenumăra 2 exemple
    exemple
    • S-a abonat la «Scânteia».
      surse: DLRLC
    • Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie».
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat familiar A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

abonat, -ă abonat (2) abonată

  • 1. (Persoană) care beneficiază de un abonament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Paralel cu dezvoltarea tehnică a radiodifuziunii, în țara noastră a crescut și numărul abonaților. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat familiar (Persoană) care vine în mod regulat undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi abona
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN