15 definiții pentru abjecție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abjecție sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 120, 11/1 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr abjection, lat abiectio] Faptă abjectă Si: josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio.

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio.

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; josnicie, ticăloșie. Fasciștii sînt capabili de orice abjecție. – Pronunțat: -ți-e.

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis).

abjécție s. f. Faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie. • pl. -ii. g.-d. -iei. / < fr. abjection, lat. abiectĭo, -ōnis.

ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr. abjection, lat. abiectio].

abjécție s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio)

ABJÉCȚIE ~i f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie; mârșăvie. [G.-D. abjecției; Sil. ab-jec-ți-e] /<fr. abjection, lat. abjecto, ~onis

abjecți(un)e f. ticăloșie, stare vrednică de dispreț.

*abjecțiúne f. (lat. ab-jéctio, -ónis. V. dejecțiune). Înjosire, ticăloșie. – Și -ecție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abjécție (-ți-e) s. f., art. abjécția (-ți-a), g.-d. art. abjécției; pl. abjécții, art. abjécțiile (-ți-i-)

abjécție s. f. (sil. -ți-e), art. abjécția (sil. -ți-a), g.-d. art. abjécției; pl. abjécții, art. abjécțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABJÉCȚIE s. v. ticăloșie.

ABJECȚIE s. fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Intrare: abjecție
abjecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjecție
  • abjecția
plural
  • abjecții
  • abjecțiile
genitiv-dativ singular
  • abjecții
  • abjecției
plural
  • abjecții
  • abjecțiilor
vocativ singular
plural

abjecție

etimologie: