abecedar abețadar abețe abițedar abițidar

  • 1. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM MDA2 DN sinonime: azbucoavnă bucoavnă bucvariu silabar 3 exemple
    exemple
    • Profesorul l-a cercetat și l-a cîntărit. I-a întins abecedarul și o tăbliță de ardezie. SADOVEANU, M. C. 66.
      surse: DLRLC
    • Abia trecusem la partea a doua a abecedarului și n-aveam încă nimic din înțelegerea vieții. SAHIA, N. 21.
      surse: DLRLC
    • Era un abecedar cu slove de un palmac de mari. NEGRUZZI, s. I 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu.
      surse: DEX '09 MDA2 DN figurat

etimologie:

4 definiții

abecedár s.n. 1 Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari (C. NEGR.). 2 Fig. (Carte care cuprinde) noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. Abecedarul politic. • pl. -e și (înv.) abețedár s.n. /<lat. abecedārius, abecedārium, fr. abécédaire, it. abbecedario.

abecedár (abecedáre) s. n. – Manual elementar pentru învățarea scrisului și cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunțat abecé), de unde var. ortografică ABCdar.

abecedar n. cărticică ce coprinde alfabetul spre a învăța pe copii să citească.

*abecedár n., pl. e (lat. abecedarium, adică „A, B, C, D, alfabet”). Carte de învățat a citi și a scrie. V. bucoavnă.

Intrare: abecedar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abecedar abecedarul
plural abecedare abecedarele
genitiv-dativ singular abecedar abecedarului
plural abecedare abecedarelor
vocativ singular
plural
abețadar substantiv neutru
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abețadar abețadarul
plural abețadare abețadarele
genitiv-dativ singular abețadar abețadarului
plural abețadare abețadarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N81) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abețe abețeul
plural
genitiv-dativ singular abețe abețeului
plural
vocativ singular
plural
abițedar substantiv neutru
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abițedar abițedarul
plural abițedare abițedarele
genitiv-dativ singular abițedar abițedarului
plural abițedare abițedarelor
vocativ singular
plural
abițidar substantiv neutru
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abițidar abițidarul
plural abițidare abițidarele
genitiv-dativ singular abițidar abițidarului
plural abițidare abițidarelor
vocativ singular
plural

17 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

abecedar sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / V: (îvp) -ețe, -ețadar, abițedar, abițidar / Pl: ~e / E: lat abecedarius, fr abecedaire] 1 Manual pentru învățarea scrisului și a cititului Si: (înv) azbucoavnă. 2 (Fig) Carte din care se învață noțiunile elementare ale unei discipline.

ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♦ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarius, fr. abécédaire.

ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ◊ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire.

ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. Profesorul l-a cercetat și l-a cîntărit. I-a întins abecedarul și o tăbliță de ardezie. SADOVEANU, M. C. 66. Abia trecusem la partea a doua a abecedarului și n-aveam încă nimic din înțelegerea vieții. SAHIA, N. 21. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7.

ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile pentru învățarea scrisului și cititului. – Fr. abécédaire (lat. lit. abecedarius).

abecedár s. n., pl. abecedáre

abecedár s. n., pl. abecedáre

ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.

ABECEDÁR s.n. Carte care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. ♦ (Fig.) Primele noțiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium].

abecedár s. n. 1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului. 2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire)

abecedár, abecedare, s.n. Manual pentru învățarea scrisului și cititului.

ABECEDÁR ~e n. 1) Manual pentru învățarea scrisului și cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noțiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire

abețadar sn vz abecedar

abițedar sn vz abecedar

abițidar sn vz abecedar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABECEDÁR s. (înv.) azbucoávnă, bucoávnă, buhváriu, silabár.