ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

abajur sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr abat-jour] Obiect de pânză, hârtie, sticlă etc. fixat la o lampă pentru a proteja ochii sau pentru a îndepărta fluxul luminos în direcția dorită.

*ABAJUR (pl. -ururi) sn. Apărătoare de sticlă, de metal, de hîrtie, etc. ce se pune la o lampă sau lumînare, spre a concentra și coborî lumina (🖼 3): ~ ul și toate cele lucrate cu iglița în fel de fel de fețe (CAR.) [fr. abat-jour].

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc. care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJUR, abajururi, s. n. Acoperitoare de metal, de sticlă, hîrtie, mătase etc., care se pune la o lampă pentru a reflecta razele luminoase într-o direcție anumită și a feri ochii de lumină. În tavan, deasupra mesei, atîrna o lampă cu abajur verzui de sticlă. PAS, Z. I 68. Din tavan atîrna lampa cu abajur de porțelan. REBREANU, P. S. 161.

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv (decorativ) de metal, de sticlă, de hîrtie etc., care se pune la o lampă pentru ca razele luminoase să se reflecte într-o anumită direcție. – Fr. abat-jour.

ABAJUR s.n. Acoperitoare de metal, de hîrtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

abajur s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)

abajur, abajururi, s.n. Dispozitiv care îndreaptă lumina unei lămpi în direcția dorită.

ABAJUR ~uri n. Dispozitiv (decorativ) care se pune la o lampă, pentru a dirija razele în direcția dorită. /<fr. abat-jour

abajur, n. aparat care concentră și coboară lumina unei lămpi (= fr. abajour).

*abajúr n., pl. urĭ (fr. abat-jour, adică „aruncă lumină”). Reflector (de carton, pînză, porțelan, tinichea) pus la lampă ca să arunce lumina în jos. V. umbrar, proĭector.

abajur-glob s. n. Abajur în formă de glob ◊ „Lămpile de masă [... au] aceeași și aceeași banală tijă metalică și abajur-glob pictat sau nu cu floricele.” Sc. 8 III 64 p. 2 (din abajur + glob)

abajur s. n., pl. abajururi

abajur s. n., pl. abajururi

abajur s. n., pl. abajururi

abajur, pl. abajururi

ABAJUR s. (rar) pălărie, (prin Ban. și Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

ABAJUR s. (rar) pălărie, (prin Ban. și Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

abajur (-ruri) s. n. – Dispozitiv care ferește ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur

abajur, abajururi s. n. fustă scurtă, minijupă