18 definiții pentru abajur

abajur sn [At: Ltr / PI: -uri I E: fr abat-jour] Obiect de pânză, hârtie, sticlă etc. fixat la o lampă pentru a proteja ochii sau pentru a îndepărta fluxul luminos în direcția dorită.

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc. care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJÚR, abajururi, s. n. Acoperitoare de metal, de sticlă, hîrtie, mătase etc., care se pune la o lampă pentru a reflecta razele luminoase într-o direcție anumită și a feri ochii de lumină. În tavan, deasupra mesei, atîrna o lampă cu abajur verzui de sticlă. PAS, Z. I 68. Din tavan atîrna lampa cu abajur de porțelan. REBREANU, P. S. 161.

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv (decorativ) de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru ca razele luminoase să se reflecte într-o anumită direcție. – Fr. abat-jour.

abajúr s. n., pl. abajúruri

abajúr s. n., pl. abajúruri

ABAJÚR s. (rar) pălărie, (prin Ban. și Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

ABAJÚR s.n. Acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

abajúr s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)

abajúr, abajururi, s.n. Dispozitiv care îndreaptă lumina unei lămpi în direcția dorită.

abajúr (-ruri) s. n. – Dispozitiv care ferește ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur

ABAJÚR ~uri n. Dispozitiv (decorativ) care se pune la o lampă, pentru a dirija razele în direcția dorită. /<fr. abat-jour

abajur, n. aparat care concentră și coboară lumina unei lămpi (= fr. abajour).

*abajúr n., pl. urĭ (fr. abat-jour, adică „aruncă lumină”). Reflector (de carton, pînză, porțelan, tinichea) pus la lampă ca să arunce lumina în jos. V. umbrar, proĭector.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABAJÚR s. (rar) pălărie, (prin Ban. și Olt.) táier. (~ al unei lămpi.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

abajur, abajururi s. n. fustă scurtă, minijupă

Intrare: abajur
abajur (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abajur abajurul
plural abajururi abajururile
genitiv-dativ singular abajur abajurului
plural abajururi abajururilor
vocativ singular
plural
abajur (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abajur abajurul
plural abajure abajurele
genitiv-dativ singular abajur abajurului
plural abajure abajurelor
vocativ singular
plural

abajur

  • 1. Dispozitiv (de metal, de sticlă, de hârtie etc.) fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție (pentru a feri ochii de lumină).
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DN DLRC DER Șăineanu, ed. VI Scriban sinonime: pălărie taier 2 exemple
    exemple
    • În tavan, deasupra mesei, atîrna o lampă cu abajur verzui de sticlă. PAS, Z. I 68.
      surse: DLRLC
    • Din tavan atîrna lampa cu abajur de porțelan. REBREANU, P. S. 161.
      surse: DLRLC
  • 2. Fustă scurtă, minijupă.
    surse: Argou

etimologie: