13 definiții pentru abație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

abație sf [At: ȘINCAI, HR. II, 43 / Pl: ~ii / E: it abbazia] 1 Mănăstire catolică ale cărei venituri constituiau un beneficiu pentru starețul ei. 2 Clădirea unei abații (1). 3 Credincioșii dintr-o abație (1). corectată

abațíe s.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Abația din Monecassino. 2 Titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <it. ab(b)azia.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1)[1] și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

  1. Abatesă are un singur sens, deci mențiunea (1) e inutilă. — gall

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică al. cărei venituri aparțin starețului ei.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia.

ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

abațíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

ABAȚÍE ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abației] /<it. ab[b]azia

abație f. mănăstire mare catolică: abația din Westminster.

*abațíe f. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile

abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile

Intrare: abație
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abație
  • abația
plural
  • abații
  • abațiile
genitiv-dativ singular
  • abații
  • abației
plural
  • abații
  • abațiilor
vocativ singular
plural

abație

  • 1. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DN

etimologie: