2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așchia vt [At: V. COSMOVICI, SĂM. II, 458 / P: ~chi-a / Pzi: ~iéz / E: așchie] 1 A rupe, a tăia în așchii, șuvițe, fâșii Si: (Trs) așchii. 2 (Spc) A prelucra un obiect eliminând surplusul de material sub formă de așchii.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fîșii, a face așchii. – Pronunțat: -chi-a.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

A AȘCHIÁ ~éz tranz. 1) A tăia în așchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de așchii. [Sil. -chi-a] /Din așchie

așchià v. a face așchii: bărdașul așchieazâ lemnul.

așchie sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (înv) ~che, ha~, ia~, ieș~ / P: ~chi-e / Pl: ~ii / E: lp ascla] 1 Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. 2 (Imp) Surcea. 3 (Imp) Fâșii de lemn scoase la rindea. 4 (Rar; nob) Pieliță care se desface în jurul unghiilor. 5 (Rar; nob) Zbârnâitoare.

eșchie[1] sf vz așchie

  1. La intrarea așchie nu figurează această variantă. Posibilă greșeală. — gall

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se des-prinde sau sare dintr-un lemn, dintr-un os, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere. V. țandăra, surcea. Săreau bucăți de pietre, așchii de lemn, plugurile le mîncau, le făceau pulbere. CAMILAR, TEM. 47. Îi intraseră în șold, la stingă, cîteva așchii de obuz. SADOVEANU, M. C. 194. N-am desprețuit nici hîrburile de oale vechi... nici chiar așchiile de cremene, pe care astăzi noua știință a arheologiei preistorice le așterne... pe pragul templelor înălțate în onoarea artelor. ODOBESCU, S. II 236. Așchia nu sare departe de trunchi. ȘEZ. I 221. ◊ (Poetic) Se rup de țarini așchiile ploii. LESNEA, A. 97. Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123. ♦ Fig. Înțepătură, împunsătură, săgeată, ironie. Cu excepția unor așchii satirice... satira politică... este slab, nesemnificativ reprezentată în antologia de față. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9 /4. Prin carnea lui Manlache a trecut o așchie de frig. POPA, V. 251. – Pronunțat: -chi-e. – Variantă: (regional) háșchie, hășchii (DELAVRANCEA, S. 205), s. f.

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere etc. [Var.: (reg.) háșchie s. f.] – Lat. ascla (= astula sau assula).

HÁȘCHIE s. f. V. așchie.

ÁȘCHIE ~i f. Bucată mică și subțire desprinsă dintr-un corp (mai ales dintr-un lemn sau os). [G.-D. așchiei; Sil. -chi-e] /<lat. ascla

așchie f. bucată lată în lungul lemnului pentru aprinsul focului: țandără, surcea. [Lat. vulg. ASCLA = clas. ASTULA].

áșchie f., pl. așchiĭ și ășchiĭ (lat. ássula, ástula și astla, pop. ascla, așchie, surcică [dim. d. assis, scîndură], de unde și it. áscola, vpv. cat. ascla, pg. acha; alb. aškĭă, ngr. áskla. Cp. cu pușchea, vechĭ, aclaz, cocleală). Surcea, bucățică de lemn care se desprinde cînd taĭ cu cuțitu sau cu toporu. Prov. Așchia nu sare departe de trunchĭ, copiiĭ seamănă cu părințiĭ. – În Munt. și háșchie.

așchiéz v. tr. (d. așchie). Cĭoplesc lemnu tăind așchiĭ.

arată toate definițiile

Intrare: așchia
  • silabație: aș-chi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • așchia
  • așchiere
  • așchiat
  • așchiatu‑
  • așchiind
  • așchiindu‑
singular plural
  • așchia
  • așchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • așchiez
(să)
  • așchiez
  • așchiam
  • așchiai
  • așchiasem
a II-a (tu)
  • așchiezi
(să)
  • așchiezi
  • așchiai
  • așchiași
  • așchiaseși
a III-a (el, ea)
  • așchia
(să)
  • așchieze
  • așchia
  • așchie
  • așchiase
plural I (noi)
  • așchiem
(să)
  • așchiem
  • așchiam
  • așchiarăm
  • așchiaserăm
  • așchiasem
a II-a (voi)
  • așchiați
(să)
  • așchiați
  • așchiați
  • așchiarăți
  • așchiaserăți
  • așchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • așchia
(să)
  • așchieze
  • așchiau
  • așchia
  • așchiaseră
Intrare: așchie
  • silabație: aș-chi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchie
  • așchia
plural
  • așchii
  • așchiile
genitiv-dativ singular
  • așchii
  • așchiei
plural
  • așchii
  • așchiilor
vocativ singular
plural
iașchie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieșchie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F137)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașchie
  • hașchia
plural
  • hășchii
  • hășchiile
genitiv-dativ singular
  • hășchii
  • hașchiei
plural
  • hășchii
  • hășchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșchie
  • eșchia
plural
  • eșchii
  • eșchiile
genitiv-dativ singular
  • eșchii
  • eșchiei
plural
  • eșchii
  • eșchiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așchia

  • 1. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin specializare A prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • așchie
    surse: DEX '09 DEX '98

așchie iașchie ieșchie hașchie eșchie

  • 1. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: așchiuță 6 exemple
    exemple
    • Săreau bucăți de pietre, așchii de lemn, plugurile le mîncau, le făceau pulbere. CAMILAR, TEM. 47.
      surse: DLRLC
    • Îi intraseră în șold, la stingă, cîteva așchii de obuz. SADOVEANU, M. C. 194.
      surse: DLRLC
    • N-am desprețuit nici hîrburile de oale vechi... nici chiar așchiile de cremene, pe care astăzi noua știință a arheologiei preistorice le așterne... pe pragul templelor înălțate în onoarea artelor. ODOBESCU, S. II 236.
      surse: DLRLC
    • Așchia nu sare departe de trunchi. ȘEZ. I 221.
      surse: DLRLC
    • poetic Se rup de țarini așchiile ploii. LESNEA, A. 97.
      surse: DLRLC
    • poetic Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Cu excepția unor așchii satirice... satira politică... este slab, nesemnificativ reprezentată în antologia de față. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9 /4.
        surse: DLRLC
      • Prin carnea lui Manlache a trecut o așchie de frig. POPA, V. 251.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină ascla (= astula sau assula)
    surse: DEX '09 DEX '98