A PRIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) (În mod) aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Loc. lat.

a priori [At: MAIORESCU, CR. I, 110 / P: a pri-o- / E: lat a priori] 1-2 la, lav (Flz) Aprioric (1-2). corectat(ă)

A PRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Din lat. a priori.

A PRIÓRI adv., adj.invar. Înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte, în mod aprioric. [Pron. -pri-o-ri. / < lat. sc. a priori – din ceea ce precedă].

A PRIÓRI loc. adj. și adv. (în mod) aprioric. (< lat. a priori, din ceea ce precedă)

a priorì adv. înainte de orice experiență, din pură rațiune: judecată a priori, opus lui a posteriori.

APRIÓRI adv. (În opoziție cu aposteriori) În mod aprioric. N-avem nici un motiv să negăm apriori, împotriva indicațiilor experienței, existența unor «substanțe cvasimateriale», deosebindu-se de materia obișnuită (atomii și eterul). LENIN, MAT. EMP. 311. – Pronunțat: -pri-o-.

APRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Fr. a priori (lat. lit. a priori).

A PRIÓRI adv. Înainte de orice experiență; în mod aprioric. /<Cuv. lat.

a priori (lat.) (-pri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

a prióri loc. adj., loc. adv. (sil. pri-o-ri)

a priori.

priori (a ~) (lat.) (desp. pri-o-ri) loc. adj., loc. adv. (cunoaștere ~, a cunoaște ~) corectat(ă)

A priori (lat. „Din cele precedente”, „Din ceea ce este mai dinainte”). Apriorismul este o teorie idealistă a cunoașterii, formulată de filozofii germani Leibniz și Kant, concepție care se bazează pe rațiunea pură, independent de experiența lumii înconjurătoare. Cînd cineva pretinde că cunoaște ceva dinainte, se spune că știe apriori. Uneori este întrebuințat și derivatul: aprioric. De pildă Engels, în celebra sa lucrare Anti-Dühring, scrie la pag. 45: "Dl. Dühring socotește de asemenea că poate construi întreaga matematică pură, asemeni formelor de bază ale existenței, în mod aprioric, adică din cap, fără să se folosească de experiențele pe care ni le oferă lumea exterioară. FIL.

A, ab, ad... Cu aceste prepoziții latine s-au format numeroase expresii. lată cîteva mai răspindite: Ab absurdo (prin reducere la absurd); Ab antiguo (din vechime); Ab hoc et ab hac (de la aceasta și de la aceea); Ab imo pectore (din tot sufletul); Ab initio (de la început); Ab intestat (fără testament); Ab irato (sub imperiul mîniei); Ab origine (de la obîrșie); ș.a. Ad acta (la acte, la dosar); Ad gloriam (pentru glorie); Ad hominem (la om, personal); Ad honores (onorific, fără plată); Ad infinitum (la nesfîrșit); Ad interim (interimar, provizoriu); Ad libitum (după plac, pe alese); Ad litem (pentru un proces); Ad litteram (după literă, cuvînt cu cuvînt); Ad patres (referitor la strămoși); Ad perpetuam rei memoriam (spre veșnică amintire); Ad rem (la problemă, la obiect, precis); Ad unum (pînă la unul); Ad usum (după obicei); Ad valorem (după valoare); ș.a. A fortiori (cu atît mai mult); A minima (prea puțin); A priori (din cele dinainte); A posteriori (din experiență) ș.a.