opțiuni
  • info

15 definiții pentru consta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTA, pers. 3 constă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.

CONSTA, pers. 3 constă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.

consta vi [At: LM / Pzi: 3 ~stă / E: lat constare] 1 A fi alcătuit din... Si: a consista (1). 2 A se baza pe... Si: a consista (2). 3 A se defini prin... Si: a consista (3).

CONSTA pers. 3 constă, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «din» sau «în») A fi compus din..., a fi format din..., a consista. Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică elastică, așa numita oseină, și dintr-o masă dură, rigidă, calcaroasă. ANATOMIA 133.

CONSTA vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare].

CONSTA vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare)

A CONSTA pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare

constà v. 1. a consista; 2. a se compune din: casa-i constă din cinci camere.

*constáŭ, a -á v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sînt: fericirea constă în moderațiune. Consist, îs compus: casa constă din cincĭ camere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consta (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. constă, 3 pl. constau, imperf. 3 sg. consta; conj. prez. 3 să constea (a consta din/în)

consta (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. constă, 3 pl. constau; imperf. 3 sg. consta, perf. s. 3 sg. constă, m.m.c.p. 3 sg. constase; conj. prez. 3 să constea

consta vb., ind. prez. 3 sg. constă/constă, 3 pl. constau/constă; conj. prez. 3 sg. și pl. constea/conste

consta (ind. prez. 3 sg. constă, 3 pl. constau, conj. constea)

constau, -tea 3 conj., -stătător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSTA vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că...) 3. v. compune.

CONSTA vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că... ) 3. a (se) alcătui, a avea, a se compune, (Blocul ~ din două corpuri.)

Intrare: consta
verb (V98)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consta
  • constare
  • constat
  • constatu‑
  • constând
  • constându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • constă
  • constă
 (să)
  • constea
  • conste
  • consta
 —
  • constase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • constau
  • constă
 (să)
  • constea
  • conste
  • constau
  • constară
  • constaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

constaverb

  • 1. A fi alcătuit, format din..., a se compune din... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: consista
    • format_quote Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică elastică, așa numita oseină, și dintr-o masă dură, rigidă, calcaroasă. ANATOMIA 133. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.