17 definiții pentru îmbunătăți îmbunătăța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 2741 / V: (înv) a (cscj; Pzi: ez), îmbunăți / Pzi: esc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate

A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate

îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.

îmbunătăța v vz îmbunătăți

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 îmbunătățeáscă

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.

ÎMBUNĂTĂȚI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica

A se îmbunătăți ≠ a se agrava

A îmbunătăți ≠ a agrava

Intrare: îmbunătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățire
  • ‑mbunătățire
  • îmbunătățit
  • ‑mbunătățit
  • îmbunătățitu‑
  • ‑mbunătățitu‑
  • îmbunătățind
  • ‑mbunătățind
  • îmbunătățindu‑
  • ‑mbunătățindu‑
singular plural
  • îmbunătățește
  • ‑mbunătățește
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbunătățesc
  • ‑mbunătățesc
(să)
  • îmbunătățesc
  • ‑mbunătățesc
  • îmbunătățeam
  • ‑mbunătățeam
  • îmbunătății
  • ‑mbunătății
  • îmbunătățisem
  • ‑mbunătățisem
a II-a (tu)
  • îmbunătățești
  • ‑mbunătățești
(să)
  • îmbunătățești
  • ‑mbunătățești
  • îmbunătățeai
  • ‑mbunătățeai
  • îmbunătățiși
  • ‑mbunătățiși
  • îmbunătățiseși
  • ‑mbunătățiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbunătățește
  • ‑mbunătățește
(să)
  • îmbunătățească
  • ‑mbunătățească
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățise
  • ‑mbunătățise
plural I (noi)
  • îmbunătățim
  • ‑mbunătățim
(să)
  • îmbunătățim
  • ‑mbunătățim
  • îmbunătățeam
  • ‑mbunătățeam
  • îmbunătățirăm
  • ‑mbunătățirăm
  • îmbunătățiserăm
  • ‑mbunătățiserăm
  • îmbunătățisem
  • ‑mbunătățisem
a II-a (voi)
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
(să)
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
  • îmbunătățeați
  • ‑mbunătățeați
  • îmbunătățirăți
  • ‑mbunătățirăți
  • îmbunătățiserăți
  • ‑mbunătățiserăți
  • îmbunătățiseți
  • ‑mbunătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbunătățesc
  • ‑mbunătățesc
(să)
  • îmbunătățească
  • ‑mbunătățească
  • îmbunătățeau
  • ‑mbunătățeau
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățiseră
  • ‑mbunătățiseră
îmbunătăța verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătățare
  • ‑mbunătățare
  • îmbunătățat
  • ‑mbunătățat
  • îmbunătățatu‑
  • ‑mbunătățatu‑
  • îmbunătățând
  • ‑mbunătățând
  • îmbunătățându‑
  • ‑mbunătățându‑
singular plural
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbunătățez
  • ‑mbunătățez
(să)
  • îmbunătățez
  • ‑mbunătățez
  • îmbunătățam
  • ‑mbunătățam
  • îmbunătățai
  • ‑mbunătățai
  • îmbunătățasem
  • ‑mbunătățasem
a II-a (tu)
  • îmbunătățezi
  • ‑mbunătățezi
(să)
  • îmbunătățezi
  • ‑mbunătățezi
  • îmbunătățai
  • ‑mbunătățai
  • îmbunătățași
  • ‑mbunătățași
  • îmbunătățaseși
  • ‑mbunătățaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
(să)
  • îmbunătățeze
  • ‑mbunătățeze
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătăță
  • ‑mbunătăță
  • îmbunătățase
  • ‑mbunătățase
plural I (noi)
  • îmbunătățăm
  • ‑mbunătățăm
(să)
  • îmbunătățăm
  • ‑mbunătățăm
  • îmbunătățam
  • ‑mbunătățam
  • îmbunătățarăm
  • ‑mbunătățarăm
  • îmbunătățaserăm
  • ‑mbunătățaserăm
  • îmbunătățasem
  • ‑mbunătățasem
a II-a (voi)
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
(să)
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
  • îmbunătățarăți
  • ‑mbunătățarăți
  • îmbunătățaserăți
  • ‑mbunătățaserăți
  • îmbunătățaseți
  • ‑mbunătățaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
(să)
  • îmbunătățeze
  • ‑mbunătățeze
  • îmbunătățau
  • ‑mbunătățau
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătățaseră
  • ‑mbunătățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbunătăți îmbunătățire îmbunătățit îmbunătăța

  • 1. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameliora îndrepta antonime: agrava strica înrăutăți 2 exemple
    exemple
    • În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bunătate
    surse: DEX '98 DEX '09