5 intrări

Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj fantastic din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale. 2. Zeiță. – Lat. Diana.

zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne

zână s. f., g.-d. art. zânei; pl. zâne

ZÂNĂ s. (MITOL. POP.) (livr.) fee, (pop.) crăiasă, (Maram.) săiastră. (~ din povești.)

ZÂNĂ ~e f. 1) (în basme) Ființă imaginară închipuită ca o femeie foarte frumoasă, înzestrată cu puteri supranaturale și cu influență asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. Femeie foarte frumoasă. [G.-D. zânei] /< lat. Diana

ZÎ́NĂ, zîne, s. f. 1. Personaj din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale, de obicei binefăcătoare, care locuiește în palate minunate din regiuni neumblate de oameni. P-un nor de aur lunecînd A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zînă, Ș-așteptai ca să te fure, vreun Făt-Frumos să vină. VLAHUȚĂ, O. A. I 33. Și apoi se lăsă lin ca vîntul: în ostrovul florilor La crăiasa zînelor Minunea minunelor. CREANGĂ, P. 221. Pe cărarea-abia umblată, Printre iarba înfocată, Trece-un mîndru chip de zînă Cu-arătare fermecată Și privirea blîndă, lină. EMINESCU, L. P. 150. 2. Zeiță. Pe acei idoli oamenii îi numeau zei și zeițe ori zîne; căci fiecare din zeii lor își avea zîna lui de soție. ISPIRESCU, U. 3. La aceste academii de științi a zînei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri. EMINESCU, O. I 140.

!língura-zấnelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. língurii-zấnelor

!linguríța-zấnei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguríței-zấnei

!síta-zấnelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. sítei-zấnelor

língura-zânelor (bot.) s. f.

linguríța-zânei (bot.) s. f.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. v. mormoloc.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

PĂRUL-ZÂNELOR s. v. colilie.

SITA-ZÂNELOR s. v. ciulin, ghimpe, scai, scaiete, turtă.

arată toate definițiile

Intrare: zână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zâ zâna
plural zâne zânele
genitiv-dativ singular zâne zânei
plural zâne zânelor
vocativ singular zână, zâno
plural zânelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zi zina
plural zine zinele
genitiv-dativ singular zine zinei
plural zine zinelor
vocativ singular
plural
Intrare: lingura-zânelor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lingura-zânelor
plural
genitiv-dativ singular lingurii-zânelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lingurița-zânei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lingurița-zânei
plural
genitiv-dativ singular linguriței-zânei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sita-zânelor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sita-zânelor
plural
genitiv-dativ singular sitei-zânelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-zânelor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular părul-zânelor
plural
genitiv-dativ singular părului-zânelor
plural
vocativ singular
plural

părul-zânelor

etimologie:

sita-zânelor

etimologie:

zână zină

  • 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: crăiasă fee săiastră diminutive: zânișoară 4 exemple
    exemple
    • P-un nor de aur lunecînd A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66.
      surse: DLRLC
    • Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zînă, Ș-așteptai ca să te fure, vreun Făt-Frumos să vină. VLAHUȚĂ, O. A. I 33.
      surse: DLRLC
    • Și apoi se lăsă lin ca vîntul: în ostrovul florilor La crăiasa zînelor Minunea minunelor. CREANGĂ, P. 221.
      surse: DLRLC
    • Pe cărarea-abia umblată, Printre iarba înfocată, Trece-un mîndru chip de zînă Cu-arătare fermecată Și privirea blîndă, lină. EMINESCU, L. P. 150.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Femeie foarte frumoasă.
      surse: NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pe acei idoli oamenii îi numeau zei și zeițe ori zîne; căci fiecare din zeii lor își avea zîna lui de soție. ISPIRESCU, U. 3.
      surse: DLRLC
    • La aceste academii de științi a zînei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC

etimologie: