2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hition, ~oa a [At: CUV. D. BĂTR. I, 285 / V: gitioan, hât~, ~teoan, ~teuan, ~ioan, ~iuan, vi~ / P: ~ti-o~ / Pl: ~i, ~e / E: mg hitvány] (Mgm; reg) 1 Slab. 2 Plăpând. 3 Care nu se poate îngrășa.

VIȚIOÁNE s. f. pl. (Rar) Șuvițe de păr.

VIȚIOÁNE s. f. pl. (Rar) Șuvițe de păr. – Din viță + suf. -oană.[1]

  1. Etimologia sugerează existența singularului. — gall

VITIÓN ~oánă (~óni, ~oáne) pop. (mai ales despre animale) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; neputincios. /<ung. hitvány

hitión, -oánă adj. (ung. hitvány, slab). Mold. Trans. Slab, slăbănog: vite hitioane. – Și vition (ca viclean din hiclean).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIȚIOÁNĂ s. v. șuviță.

vițioa s. v. ȘUVIȚĂ.[1] modificată

  1. În original vițioan. gall

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vitión (-oánă), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold.Der. vitioni, vb. refl. (a subția, a slăbi); vitionime, s. f. (slăbiciune).

Intrare: vition
vition adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vition
  • vitionul
  • vitionu‑
  • vitioa
  • vitioana
plural
  • vitioni
  • vitionii
  • vitioane
  • vitioanele
genitiv-dativ singular
  • vition
  • vitionului
  • vitioane
  • vitioanei
plural
  • vitioni
  • vitionilor
  • vitioane
  • vitioanelor
vocativ singular
plural
Intrare: vițioană
vițioană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vițioa
  • vițioana
plural
  • vițioane
  • vițioanele
genitiv-dativ singular
  • vițioane
  • vițioanei
plural
  • vițioane
  • vițioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vițioană

etimologie:

  • viță + sufix -oană.
    surse: DLRM