2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula).Vâlcícă cu schimbare de suf.

vâlcea [At: (a. 1519) MIHĂILĂ, D. / V: (îvp) văl~, (reg) vălcea, ~oă, ~uă / Pl: ~ele / E: ml *vallicella (=vallicula) cf vălicică] 1 sf Vale2 (1) îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară Si: vâlcică (1), (pop) vâlcel (1). 2 sf (Pex) Regiune de șes care se află sub nivelul ținuturilor din jur Si: vâlcică (2). 3 sf (Pex) Drum care străbate o depresiune (1) Si: vâlcică (3). 4 sf (Reg) Prăpastie. 5 sf (Îvp) Apă curgăroare (de mici dimensiuni) Si: vâlcică (5), (pop) vâlcel (2). 6 sf Albia unei ape curgătoare (de mici dimensiuni) Si: vâlcică (6), (pop) vâlcel (3). 7 av (Fig) În cantitate mare, ca un șuvoi. 8 sf Pârâul morii.

VÂLCEÁ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula).

VÂLCEÁ ~éle f. Vale mică, îngustă, cu fundul aproape plat. [Art. vâlceaua; G.-D. vâlcelei; Var. vâlcică] /<lat. vallicella

Vâlcea f. județ așezat în partea de N. a Olteniei, pe malul drept al Oltului: 230.000 loc. Cap. Râmnicul-Vâlcei (Vâlcean).

vălci sf vz vâlcea

vâlci [At: (a. 1800) GCR II, 173/33 / V: văl~ / Pl: ~ele / E: vâlcea + -ică] 1-3 Vâlcea (1-3). 4 sf (Reg) Prăpastie. 5-6 sf Vâlcea (5-6). 7 av (Fig) În cantitate mare, ca un șuvoi. 8 sf Pârâul morii.

VÂLCÍCĂ, vâlcele, s. f. Vâlcea. – Vâlcea + suf. -ică.

VĂLCÍCĂ s. f. v. vîlcică.

VÎLCEÁ, -ÍCĂ, vîlcele, s. f. (Și în formele vălcea, vălcică) 1. Vale îngustă și puțin adîncă, cu versantele în pantă ușoară și, de obicei, consolidate prin vegetație. Cum mergea pe marginea unei vîlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. Pentru fiecare fîntînă, pîrău, vilcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam cîte un suspin adînc din piepturile noastră. CREANGĂ, A. 124. Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele Peste dealuri și vîlcele. ALECSANDRI, P. A. 36. Pîrău mic de-a lungul unei văi. Dare-ar dumnezeu o ploaie Să se facă tot șiroaie, Să crească vîlcelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. – Variantă: vălceá, -ícă s. f.

vălceà f. vale mică între două dealuri. [Lat. *VALLICELLA = VALLICULA].

vălceá, vîlceá și -cícă f., pl. ele (lat. *vallĭcella îld. vallicula, dim. d. vallis, vale; it. vallicella, pv. vaucel, sp. vallecillo, vallecico. Cp. cu ulcea). Vale mică, văĭoagă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele

vâlceá / vâlcícă s.f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle

Vâlcea n. l. vâlceán (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).

arată toate definițiile

Intrare: Vâlcea
Vâlcea
substantiv propriu (SPF104S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Vâlcea
plural
genitiv-dativ singular
  • Vâlcei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vâlcea, vâlcică
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlcea
  • vâlceaua
plural
  • vâlcele
  • vâlcelele
genitiv-dativ singular
  • vâlcele
  • vâlcelei
plural
  • vâlcele
  • vâlcelelor
vocativ singular
plural
vâlcică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlci
  • vâlcica
plural
  • vâlcele
  • vâlcelele
genitiv-dativ singular
  • vâlcele
  • vâlcelei
plural
  • vâlcele
  • vâlcelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălcea
  • vălceaua
plural
  • vălcele
  • vălcelele
genitiv-dativ singular
  • vălcele
  • vălcelei
plural
  • vălcele
  • vălcelelor
vocativ singular
plural
vălcică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălci
  • vălcica
plural
  • vălcele
  • vălcelele
genitiv-dativ singular
  • vălcele
  • vălcelei
plural
  • vălcele
  • vălcelelor
vocativ singular
plural

vâlcea, vâlcică vâlcea vâlcică vălcea vălcică

  • 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vâlcelușă vâlcicuță 3 exemple
    exemple
    • Cum mergea pe marginea unei vîlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Pentru fiecare fîntînă, pîrău, vîlcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam cîte un suspin adînc din piepturile noastră. CREANGĂ, A. 124.
      surse: DLRLC
    • Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele Peste dealuri și vîlcele. ALECSANDRI, P. A. 36.
      surse: DLRLC
  • 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dare-ar dumnezeu o ploaie Să se facă tot șiroaie, Să crească vîlcelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *vallicella (= vallicula).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • Vâlcícă cu schimbare de sufix
    surse: DEX '09