vîlcea s.f. 1 (geomorf.) Vale mică, îngustă și puțin adîncă, cu fundul aproape plat, slab înclinat, cu versanții în pantă ușoară, fără scurgere permanentă; vîlcică. Coborîră o vîlcea și apucară la dreapta pe un drumeag tivit pe o parte și pe alta cu rugi de răsură (VOIC.). 2 Pîrîu mic de-a lungul unei văi înguste. Se auzi deslușit șuierul pîrîului din preajma peșterii, în vîlcea (SADOV.). • pl. -ele. și vălcea s.f. /lat. *vallicella = vallicŭla, -ae.