4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURLĂ, turle, s. f. 1. Construcție de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului. 2. Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei; tura de sondă. – Din ngr. túrla.

turlă sf [At: (a. 1654) GCR I, 172/33 / V: (înv) tru / Pl: ~le / E: ngr τοῦρλα] 1 Construcție de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, care face parte din complexul arhitectural al marilor clădiri (în special al bisericilor), înălțându-se deasupra acoperișului. 2 Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei Si: turn (5) de sondă. 3 (Rar; la jocul de șah) Tură2.

țurlă2 sf [At: SCL 1978, 325 / Pl: ~le / E: nct] (Reg) Fată bătrână.

țurlă1 sfs [At: SCL 1978, 324 / E: ns cf țurloi] (Reg; îe) ~ de apă Foarte ud.

TURLĂ, turle, s. f. 1. Construcție de formă cilindrică sau prismatică poligonală, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului. 2. Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei. – Din ngr. túrla.

TURLĂ, turle, s. f. 1. Construcție în formă de turn, făcînd parte din complexul arhitectural al marilor clădiri (în special al bisericilor). Pe cîmpie se auzea încă tunul. Aici se vedeau doar urmele lui, case dărîmate... turla bisericii ruptă. DUMITRIU, B. F. 138. Acolo, în vîlceaua de sub munți, între păduri, se ridică în liniște turlele bisericilor mănăstirești de la Neamț. SADOVEANU, O. VII 201. Cînd însă-n turlă ceasul tainei bate, De prin morminte umbre mari se scoală. IOSIF, P. 24. Mica turlă rotunjită a bisericuței lui Bucur. ODOBESCU, S. I 105. ◊ Fig. Soarele scade dinspre amiaz; Moi săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. Departe, înainte, răsar din neguri de brădet «Pietrele Doamnei», turle de castele, scînteietoare-n lumina rumănă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. 2. Construcție de lemn sau de metal, montată deasupra gurii unei sonde, pe care se montează geamblacul sondei. Se zăresc printre brazii înalți turlele sondelor, răsărite ca din pămînt în noua regiune petroliferă a țării, Pitești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2785.

TURLĂ ~e f. 1) Element arhitectonic în formă de cilindru sau de prismă, cu vârf ascuțit, care încununează acoperișul unor clădiri (în special, al bisericilor). 2) tehn. Construcție amenajată deasupra unei guri de sondă care servește ca element de sprijin în procesul operațiilor de forare și de extragere. /<ngr. túrla

turlă f. turn mic: turlele bisericei. [Gr. mod.].

2) tîrlă și túrlă f., pl. e (d. tîrlă 1, adică „putoare”). Nord. Triv. Tîrfă, fleoarță.

1) túrlă și (vechĭ) trúlă f., pl. e (ngr. túrla, trúla, cúpolă, dom, d. lat. trulla, pîntecele garafeĭ; mgr. trûllos, de unde vine vsl. sîrb. trulo). Munt. Turn de biserică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turlă (construcție) s. f., g.-d. art. turlei; pl. turle

turlă s. f., g.-d. art. turlei; pl. turle

turlă s. f., g.-d. art. turlei; pl. turle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURLĂ s. (IND.) turn de sondă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

turlă (-le), s. f.1. Turn. – 2. Clopotniță. – Var. înv. trulă. Ngr. τροῦλλα, ngr. τοῦρλα (Cihac, II, 708; REW 8949).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țurlă, țurle, s.f. (reg.) fată bătrână.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TURLĂ subst. 1. Turla, S. act. 2. Turle (Cat mold II); -a (Moț); – mold., 1680 (Sd VII 60). 3. Turlui, 1530 (17 A IV 110); Turloe, P. (17 A II 294); Turluiu, P. nepot lui Sima Turluianul (16 A I 502).

Intrare: Turla
Turla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: turlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turlă
  • turla
plural
  • turle
  • turlele
genitiv-dativ singular
  • turle
  • turlei
plural
  • turle
  • turlelor
vocativ singular
plural
Intrare: Turlă
Turlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Turlă
Intrare: țurlă
țurlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turlă, turlesubstantiv feminin

  • 1. Construcție de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe cîmpie se auzea încă tunul. Aici se vedeau doar urmele lui, case dărîmate... turla bisericii ruptă. DUMITRIU, B. F. 138. DLRLC
    • format_quote Acolo, în vîlceaua de sub munți, între păduri, se ridică în liniște turlele bisericilor mănăstirești de la Neamț. SADOVEANU, O. VII 201. DLRLC
    • format_quote Cînd însă-n turlă ceasul tainei bate, De prin morminte umbre mari se scoală. IOSIF, P. 24. DLRLC
    • format_quote Mica turlă rotunjită a bisericuței lui Bucur. ODOBESCU, S. I 105. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele scade dinspre amiaz; Moi săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Departe, înainte, răsar din neguri de brădet «Pietrele Doamnei», turle de castele, scînteietoare-n lumina rumănă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. DLRLC
  • 2. Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei; tura de sondă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se zăresc printre brazii înalți turlele sondelor, răsărite ca din pămînt în noua regiune petroliferă a țării, Pitești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2785. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.