TRÂNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.

TRÂNJI m. pl. pop. Umflături mici dureroase sângerânde la rect și la anus, provocate de o dilatare patologică a venelor; hemoroizi. /<sl. trondu

trânji m. 1. pl. emoroide; 2. buruiană întrebuințată de popor pentru a vindeca trânjii (Ranunculus illyricus). [Plural din trând cu sensul învechit de «umflătură»(v. trândav)].

TRÂND, trânji, s. m. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună-deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.

trânc² sm vz trând¹

trânci² smp vz trând²

trânci¹ smp vz trând¹

trând³, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nji, ~e / E: ns cf trândav²] (Reg) 1-2 (D. oameni) Trândav² (2, 4). 3 (D. pâine) Trândav² (8).

trând² [At: LB / V: (reg) ~nt, ~nz sm, ~nci, trunji smp / Pl: ~nji sm, ~uri, (reg) ~e sn / E: vsl трѫтъ, трѫдъ „bondar, parazit”] 1 sm (Pop; de obicei lpl) Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor sau ale vitelor. 2 sm (Pop) Boală provocată de trând² (1). 3 sm (Reg; d. copii; îe) A avea ~ A fi neastâmpărat. 4 sm (Ent; Buc; Mol; îf trânt, trânz) Băligar (6) (Geotrupes stercorarius). 5 sn (Reg) Întăritură a pielii în palmă sau la călcâi Si: bătătură. 6 sm (Reg; îf trunji) Grunji (1). 7 sm (Reg; lpl) Rămășițe care se așază pe fundul vasului în care s-a topit untul Si: toropit¹ (1). 8 sm (Reg) Zaț de cafea. 9 sm (Reg) Rămășițe de var în cazan, care nu mai pot fi folosite. 10 sn (Înv) Piatră de var albă și moale, care se folosea în școli drept cretă.

trând¹ sm [At: COD. VOR. 98/2 / V: (reg) ~nc, ~ns, ~nt, ~nz sm, ~nci, ~nși smp / Pl: ~nji, (reg) ~nzi / E: vsl трѫдъ] 1 (Med; înv) Hidropizie. 2 (Med; pop; mpl) Hemoroizi. 3 (Med; reg; îf trâns) Cancer (1). 4 (Reg; lpl; șîc buruiană-de-~nji) Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina stufoasă și cu florile de culoare galbenă sau brun-deschis, plăcut mirositoare Si: (reg) cuibul-pământului, cuibul-păsării, cuibul-rândunicii, cuibușor, moșnegei, trânjișori (Neottia nidus avis). 5 (Bot; reg; și îae) Mama-pădurii (Lathraea squamaria). 6 (Bot; reg) Trânjoaică (Ranunculus illyricus).

trâns sm vz trând¹

trânși smp vz trând¹

trânt² smn vz trând²

trânt¹ sm vz trând¹

trânz² sm vz trând²

trânz¹ sm vz trând¹

trunji smp vz trând²

TRÎND, trînji, s. m. (Popular, mai ales la pl.) 1. Hemoroizi. 2. Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor; boală provocată de această larvă. Trînjii sînt niște paraziți ce trăiesc în partea intestinului gros... și produc calului o foarte mare mîncărime. ȘEZ. IV 121. 3. (Rar) Reziduu, rămășiță, rest; fig. lepădătură, drojdie, pleavă. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai... defăimat – jegul, lepra și trînjii societății. M. I. CARAGIALE, C. 57.

2) trînjĭ m. pl. Munt. est. Drojdie de cafea.

1) trînjĭ m. pl. (din trînzĭ, pl. luĭ trînd). Emoroide. O plantă ranunculacee (ranúnculus illýricus), cu care poporu tratează emoroidele.

trânji s. m. pl.

trânji pl.

trând (înv., pop.) s. m., pl. trânji

trând (înv., pop.) s. m., pl. trânji

TRÂNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pământului.

TRÂNJI s. pl. v. hemoroizi, șoaldină.

APA-TRÂNDULUI s. v. dizenterie.

FLOARE-DE-TRÂNJI s. v. coroniște.

TRÂND adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

apa-trîndului s. v. DIZENTERIE.

floare-de-trînji s. v. CORONIȘTE.

trînd adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

trînji s. pl. v. HEMOROIZI. ȘOALDINĂ.

TRÎNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus-avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pămîntului.

trînd (-dă), adj. – 1. Leneș, trîndav. – 2. Puhav, moale. Creație expresivă, simplă var. a lui tînd-, cf. tînt, tîndală, cu r infix. Legătura cu sl. trątŭ „o anumită boală” (Tiktin; Candrea; Byhan 339) nu pare probabilă. – Der. trîndav, adj. (leneș, puturos); trîndăvi, vb. (a lenevi, a se puturoși); trîndăvie, s. f. (lenevie, inactivitate); trînduș, adj. (Bucov., leneș; insectă, Gestrupes stercorarius); trămînda (var. tămînda), vb. (Trans., a trîndăvi, a lăsa treaba pe mai tîrziu); t(r)ămîndău, s. m. (leneș, haimana); trînji, s. m. pl. (hemoroizi, hidropizie; plantă, Ranunculus illyricus), de la pl. lui trînd (după Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din sl. trądŭ „dizenterie”); trinjin, s. n. (plantă, Sedum acre); trînjoaică, s. f. (plantă, Ranunculus illyricus).

trând¹, trânji, s.m. (înv.) 1. hidropizie, dropică. 2. hemoroizi. 3. trinjoaică.

trând², trânji, trânduri, s.m. și n. (reg.) 1. larvă a unei insecte din intestinele unor animale; boala cauzată. 2. grunji. 3. rămășițe, resturi. 4. piatră de var, albă, mată, folosită drept cretă.