4 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toni vr [At: BĂCESCU, P. 151 / Pzi: 3 ~nește / E: toană2] (D. pești) A merge în grămadă.

TON1, toni, s. m. Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.

TON1, toni, s. m. Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.

ton2 sn [At: AR (1829), 2481/32 / Pl: ~uri / E: fr ton cf lat tonus] 1 Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp. 2 (Muz) Sunet muzical. 3 (Muz) Interval între două sunete muzicale situate la distanță de o secundă mare. 4 (Muz; pex) Sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 5 (Îe) A da ~ul A indica notele de început ale unei compoziții muzicale. 6 (Fam; îae) A fi inițiatorul unei acțiuni, al unui anumit fel de a gândi, al unei mode etc. 7 (Imp) Sunet. 8 Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii Si: inflexiune, intonație, tonalitate (3). 9 (Înv; îlav) Cu ~ Cu glas tare. 10 (Fam; îe) ~ul face muzica Se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. 11 (Înv; îe) A-și da ~ A-și da aere. 12 (Lin) Înălțime cu care se pronunță o silabă. 13 (Lin; înv) Accent (1). 14 (Lin; îvr) Mod de pronunțare specific unui anumit grai sau unei anumite limbi. 15 Felul în care se prezintă, în general, o scriere literară. 16 Notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 17 Nuanță a unei culori Si: tonalitate (7). 18 (Pct) Grad de luminozitate a unei culori. 19 (Tip) Cerneală pentru tipar de fond. 20 (Fam; îe) A schimba ~ul A-și schimba atitudinea.

ton1 sm [At: CADE / Pl: ~i / E: fr thon] Pește de mare răpitor, înrudit cu pălămida, lung până la 4-5 m, cu greutatea de 500-600 kg Si: (îvr) pețudă (Thunnus thynnus).

ton3 sn [At: MOLNAR, D. / V: (reg) toa sf / Pl: ~uri, (reg) toane / E: ger Tonne] 1 (Mar; Trs) Butoi (mai mic) având diverse întrebuințări. 2 (Mar; Trs) Conținutul unui ton3 (1). 3 (Mar; Trs) Ploscă. 4 (Ban) Jgheab la moară.

TON1, toni, s. m. Pește marin (rar în Marea Neagră) asemănător cu pălămida, dar mult mai mare (ajungînd pînă la cinci metri) (Thunnus thynnus).

TON s.m. Pește de mare, care se aseamănă cu pălămida. [< fr. thon, it. tonno, cf. gr. thunnon].

TON2 s. m. pește osos mare, comestibil, din familia scombride, din mările calde și temperate. (< fr. thon)

TONO-/TONI-, -TÓN, -TONÍE elem. „tensiune, pulsație, presiune”; „inflexiune, accent”; „vigoare, fortificare”. (< fr. tono-, toni-, -tone, -tinie, cf. gr. tonos)

TON1 ~i m. Pește marin răpitor, asemănător cu pălămida, de talie și greutate mare. /<fr. thon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TON, toni, s.m. (Iht.) În general, pește din fam. scombridae, din care fac parte și macroul și pălămida, pești caracterizați prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subțire înspre coadă, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populează toate mările calde, în special Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge până la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai prețuiți pești de consum, alte specii de ton din zonele europene având, în general, sub 1 m lungime.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ton, -a, -ea, -e, -i, -ie, -ița, -u V. Antonie I 3 a.

Intrare: Toni
nume propriu (I3)
  • Toni
Intrare: toni
toni
prefix (I7-P)
  • toni
Intrare: ton (iht.)
ton1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ton
  • tonul
  • tonu‑
plural
  • toni
  • tonii
genitiv-dativ singular
  • ton
  • tonului
plural
  • toni
  • tonilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țoni
Țoni nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țoni
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ton (iht.)

  • 1. Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: