3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

tivi2 vi [At: REBREANU, NUV. 138 / Pzi: ~vesc / E: tiva] (Reg; îe) A o~ (Ia fugă, de fugă sau fuga) A o lua la fugă.

tivi1 vt [At: DOSOFTEI, PS. 454/2 / Pzi: ~vesc / E: tiv] 1 A face un tiv (1) Si: (reg) a muchia, a rupturi, a tigheli (3). 2 (Pan; șfg; c. i. un obiect, o suprafață etc.) Aîmprejmui cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare Si: a contura, a încadra. 3 (Reg) A îndrepta cu ferăstrăul marginile scândurilor brute Si: a muchia. 4 (Reg) A rotunji capătul unui trunchi2 cu toporul. 5 (Reg) A trage o brazdă de jur împrejurul unui loc arat Si: (reg) a căpăstrui.

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

TIVÍ1, tivesc, vb. IV. Tranz. 1. A face un tiv. Adio, scumpă și neprețuită, modistă!... care-mi îndulcești viața și-mi tivești basmalele! ALECSANDRI, T. I 75. Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, Împăturat e în patru, Cu postav roșu tivit. BIBICESCU, P. P. 302. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui, a înconjura (cu un chenar). Deschise ochii mari, albaștri, tiviți cu gene negre, și-l privi țintă. SADOVEANU, O. VII 35. Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. GOGA, P. 38. Însuflețirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vișiniu. MACEDONSKI, O. III 48. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sînt tivite. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Refl. Apele s-au tivit cu margini vinete de gheață. C. PETRESCU, S. 53. ◊ Refl. pas. Cînd se ară... bucata arată se tivește cu o brazdă. PAMFILE, A. R. 63. 2. A detașa prin așchiere, cu ferăstrăul, marginile scîndurilor brute.

TIVÍ2, tivesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o tivi la fugă (de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a fugi, a o șterge.

A TIVÍ1 ~ésc tranz. 1) (obiecte confecționate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv

tivì v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origină necunoscută].

tivésc v. tr. (d. tiv). Cos îndoind marginea ca să nu se destrame. A o tivi de fugă, (NPl. Ceaur, 12), a o rupe de fugă, a fugi de-odată, a o tuli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tiví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 să tiveáscă

tiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teși.

TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)

TIVI vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)

tivi vb. v. CHENĂRUI. ÎMPREJMUI. ÎNCADRA. ÎNCONJURA. MĂRGINI. MUCHIA. OLĂRI. TEȘI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tiví (-vésc, -ít), vb.1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TIVEȘTI, s, 1495 (Viața Feudală 1957 p. 53); -lea: Tivlești s. (17 B II 75), < subst. tiv.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tivi, tivesc v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual

Intrare: Tivești
Tivești nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tivești
Intrare: tivi (fugi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tivi
  • tivire
  • tivit
  • tivitu‑
  • tivind
  • tivindu‑
singular plural
  • tivește
  • tiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tivesc
(să)
  • tivesc
  • tiveam
  • tivii
  • tivisem
a II-a (tu)
  • tivești
(să)
  • tivești
  • tiveai
  • tiviși
  • tiviseși
a III-a (el, ea)
  • tivește
(să)
  • tivească
  • tivea
  • tivi
  • tivise
plural I (noi)
  • tivim
(să)
  • tivim
  • tiveam
  • tivirăm
  • tiviserăm
  • tivisem
a II-a (voi)
  • tiviți
(să)
  • tiviți
  • tiveați
  • tivirăți
  • tiviserăți
  • tiviseți
a III-a (ei, ele)
  • tivesc
(să)
  • tivească
  • tiveau
  • tivi
  • tiviseră
Intrare: tivi (tiv)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tivi
  • tivire
  • tivit
  • tivitu‑
  • tivind
  • tivindu‑
singular plural
  • tivește
  • tiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tivesc
(să)
  • tivesc
  • tiveam
  • tivii
  • tivisem
a II-a (tu)
  • tivești
(să)
  • tivești
  • tiveai
  • tiviși
  • tiviseși
a III-a (el, ea)
  • tivește
(să)
  • tivească
  • tivea
  • tivi
  • tivise
plural I (noi)
  • tivim
(să)
  • tivim
  • tiveam
  • tivirăm
  • tiviserăm
  • tivisem
a II-a (voi)
  • tiviți
(să)
  • tiviți
  • tiveați
  • tivirăți
  • tiviserăți
  • tiviseți
a III-a (ei, ele)
  • tivesc
(să)
  • tivească
  • tiveau
  • tivi
  • tiviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tivi (fugi)

  • 1. expresie A o tivi la fugă (de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a o șterge.
    surse: DLRLC sinonime: fugi

etimologie:

tivi (tiv)

  • 1. A face, a coase un tiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: refeca attach_file 2 exemple
    exemple
    • Adio, scumpă și neprețuită, modistă!... care-mi îndulcești viața și-mi tivești basmalele! ALECSANDRI, T. I 75.
      surse: DLRLC
    • Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, Împăturat e în patru, Cu postav roșu tivit. BIBICESCU, P. P. 302.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare).
      exemple
      • Deschise ochii mari, albaștri, tiviți cu gene negre, și-l privi țintă. SADOVEANU, O. VII 35.
        surse: DLRLC
      • Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. GOGA, P. 38.
        surse: DLRLC
      • Însuflețirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vișiniu. MACEDONSKI, O. III 48.
        surse: DLRLC
      • Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sînt tivite. EMINESCU, O. IV 119.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Apele s-au tivit cu margini vinete de gheață. C. PETRESCU, S. 53.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Cînd se ară... bucata arată se tivește cu o brazdă. PAMFILE, A. R. 63.
        surse: DLRLC
  • 2. A detașa prin așchiere, cu ferăstrăul, marginile scândurilor brute.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • tiv
    surse: DEX '09 DEX '98