Terezia (Maria) v. Maria.

tărăzie sf vz terezie

telenzie sf vz terezie

terezele sfp vz terezie

terezie sf [At: (a. 1815) IORGA, S. D. XIX, 59 / V: (reg) tărăz~, telenz~, ~riz~, tirigie, tiriz~ sf, ~zele sfp / Pl: ~ii / E: tc terazi, bg терезия] 1 (Mun; Olt) Cântar format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora se află câte un taler Si: (reg) cumpănă. 2 (Mun; Olt; lpl) Taler de balanță. 3 (Ban; îe) A mânca pe ~zele A mânca puțin. 4 (Ast; reg; lpl) Constelație a zodiacului reprezentată printr- o balanță Si: balanța, (pop) cumpăna.#

terizie sf vz terezie

tirigie¹ sf vz terezie

tirizie sf vz terezie

TEREZIE, terezii, s. f. Instrument de cîntărit, format dintr-o pîrghie mobilă cu două brațe egale, la capetele libere ale cărora atîrnă cîte un taler (într-unul punîndu-se obiectul de cîntărit și în celălalt greutățile); p. ext. (rar, la pl.) talerele balanței. V. balanță, cîntar. (Fig.) Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi... acolo!... eu am rima justă – tu? false terezii. CARAGIALE, O. III 112. (Cu grafie învechită) Tereziele își încep danțul cel destrămat, care în sus, care în jos; de o parte guvernul... pe de altă parte... poporul. ODOBESCU, S. III 335. – Variantă: tirizie (GALACTION, O. I 140) s. f.

TIRIZIE s. f. v. terezie.

TEREZIE ~i f. 1) Cântar constând dintr-o pârgie mobilă cu două brațe egale, de care este atârnat câte un taler. 2) Vas al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul de cântărit; taler. [G.-D. tereziei] /<turc. terazi

terezie f. cumpănă, cântar mai mic. [Turc. TERAZI].

terezíe și tirizíe f. (turc. [d. pers.] terazi, balanță; terazi gözü, taleru balanțeĭ). Sud. Vechĭ. Cantar cu doŭă talere, cumpănă. Azĭ. Taler de cantar.

tirizíe, V. terezie.

terezie s. f., art. terezia, g.-d. art. tereziei; pl. terezii, art. tereziile (desp. -zi-i-)

terezie s. f., art. terezia, g.-d. art. tereziei; pl. terezii, art. tereziile

terezie s. f., art. terezia, g.-d. art. tereziei; pl. terezii, art. tereziile

terezie

terezie (-ii), s. f. – Taler de balanță. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.

TEREZIE s. v. taler.

tereziile s. pl. art. v. BALANȚA. CÎNTARUL. CUMPĂNA.