Tabor n. munte în Palestina pe vârful căruia se făcu schimbarea la față a lui Isus.

tăbol sm [At: ARHIVA XXIV, 73 / V: (reg) ~or, tob~ / E: ns cf rom tăbulcă, pn tabola] (Mol) Tăbultoc (1).

tăbor sn vz tăbol

tobol sm vz tăbol

tăbéĭcă și tăbîĭcă, V. tăbol.

tăból m., pl. lĭ, ca și țuhalĭ (pol. tobola, săculeț, traĭstă. V. tăbuĭeț). Nord. Sac maĭ scund (la moară). Conținutu acestuĭ sac. – Și tăboalcă, f., pl. oalce și olcĭ (ca scatoalcă), și tăbéĭcă, tebéĭcă (Ml.) și tăbîĭcă (Fc.), pl. cĭ, care înseamnă și „copil orĭ vițel pîntecos”.

tebéĭcă, V. tăbol.

tabor (cuv. arab), tobă* mică cu două membrane întinse pe cele două părți ale carcasei. Instr. arhaic, t. a fost utilizat până în sec. 16 ca instr. de acompaniere a flautului* drept, amândouă fiind acționate simultan de aceeași persoană. A rămas ca instr. pop. în Provence, Franța, până în zilele noastre. V. galoubet.

Tabor, munte în Galileea, la est de orașul Nazaret, pe care Iisus Hristos s-a schimbat la față în prezența celor trei ucenici: Petru, Iacov și Ioan. V. și Schimbarea la față a lui Iisus Hristos.

TABOR (în ebraică: Har Tavor), deal cu pante abrupte în Israel, în Galileea, la 8 km SE de Nazareth. 588 m alt. Menționat documentar în sec. 13 î. Hr. Potrivit „Noului Testament”, pe acest „munte” a avut loc Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos. În 1799, Napoleon I a repurtat aici o victorie asupra turcilor și arabilor. Aici se află o biserică ortodoxă și o mănăstire romano-catolică cu o bazilică construit în sec. 4, distrusă de musulmani în 1263 și reconstruită în 1924. Ruine ale fortificațiilor cruciaților.

TABOR, cetate în S Cehiei, în apropiere de râul Lužnice, la 88 km S de Praga. Construită în 1420 de adepții lui Jan Hus; a fost una dintre principalele fortărețe ale partizanilor săi. De aici vine numele membrilor aripii radicale a mișcării husiților (taboriți). În prezent oraș cu 35,8 mii loc. (2006). Primărie (1440-1515). Biserică (1512) cu un turn de 77 m. Fortificații (sec. 15-17).

TABOR, m-tele, forma lat-catolică, cu b. Tabor pren. (P¹⁴ f° 17); Tabăr, I. (act.); Tabora, mold. (Sd XXII),dar cf.și ung. tábor „tabără”. Pentru numele derivate din subst. tabără v. Partea II-a.