O definiție pentru tabor
Jargon
tabor (cuv. arab), tobă* mică cu două membrane întinse pe cele două părți ale carcasei. Instr. arhaic, t. a fost utilizat până în sec. 16 ca instr. de acompaniere a flautului* drept, amândouă fiind acționate simultan de aceeași persoană. A rămas ca instr. pop. în Provence, Franța, până în zilele noastre. V. galoubet.
Intrare: tabor
tabor substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „tabor” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1