tabor (cuv. arab), tobă* mică cu două membrane întinse pe cele două părți ale carcasei. Instr. arhaic, t. a fost utilizat până în sec. 16 ca instr. de acompaniere a flautului* drept, amândouă fiind acționate simultan de aceeași persoană. A rămas ca instr. pop. în Provence, Franța, până în zilele noastre. V. galoubet.