3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUG, tuguri, s. n. (Înv. și reg.) Tren. – Din germ. Zug.

tug sn [At: I. IONESCU, M. 703 / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă pentru lustruitul pieilor, folosită în tăbăcărie.

țug2 sn [At: CARAGIALE, O. VII, 448 / Pl: ~uri / E: ger Zug, mg cúg] 1 (Înv; Trs) Curent de aer. 2 (Înv; Trs) Aer rece Si: răcoare. 3 (Gmț; îe) A avea ~ la băutură Se spune despre cineva căruia îi place să bea. 4 (Înv; Ban) Pluton1. 5 (Reg) Vază1. 6 (Îrg) Tren. 7 (Mar) Șir de vagonete pentru transportul minereului. 8 (Reg) Străgălie la car. 9 (Reg) Lambă la car. 10 (Reg) Elastic la ghete.

țugu2 i [At: MAT. FOLK. 875 / E: fo] (Reg; repetat) Cuvânt de alint adresat unei ființe dragi.

țugu1 i [At: TDRG / V: țug, ~go, țucu, ~le, țucci, ciu~ / E: fo] 1 (Are; și în combinații cu prima parte a cuvântului sau cu alte interjecții) Strigăt cu care se cheamă porcii. 2 (În combinație cu na) Strigăt cu care se cheamă oile. 3 (În combinație cu duța) Strigăt cu care se cheamă caprele.

ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug.

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. [Pieile] se udă puțin cu apă, se îndreaptă la masă și se lustruiesc cu tugul pentru iuft. I. IONESCU, M. 703.

ȚUG, țuguri, s. n. (Germanism învechit în Transilv.) Tren. Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156.

ȚÚGU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se cheamă porcii.

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor.

ȚÚGU interj. Strigăt (repetat) cu care se cheamă porcii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țug (înv., reg.) s. n., pl. țúguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUG s. v. locomotivă, mașină, tren.

țug s. v. LOCOMOTIVĂ. MAȘINĂ. TREN.

arată toate definițiile

Intrare: tug
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tug
  • tugul
  • tugu‑
plural
  • tuguri
  • tugurile
genitiv-dativ singular
  • tug
  • tugului
plural
  • tuguri
  • tugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țug
  • țugul
  • țugu‑
plural
  • țuguri
  • țugurile
genitiv-dativ singular
  • țug
  • țugului
plural
  • țuguri
  • țugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țugu
țugu interjecție
interjecție (I10)
  • țugu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țug

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

țugu

etimologie: