3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUG, tuguri, s. n. (Înv. și reg.) Tren. – Din germ. Zug.

ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug.

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. [Pieile] se udă puțin cu apă, se îndreaptă la masă și se lustruiesc cu tugul pentru iuft. I. IONESCU, M. 703.

ȚUG, țuguri, s. n. (Germanism învechit în Transilv.) Tren. Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156.

ȚÚGU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se cheamă porcii.

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor.

ȚÚGU interj. Strigăt (repetat) cu care se cheamă porcii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țug (înv., reg.) s. n., pl. țúguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUG s. v. locomotivă, mașină, tren.

țug s. v. LOCOMOTIVĂ. MAȘINĂ. TREN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țúgu interj. – Chemare, servește mai ales pentru porci. – Var. Trans. țugule. Creație expresivă, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru păsări), cică, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunță cu vîrful buzelor, de unde der. țuguia, vb. (a ascuți, a face vîrf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subția, a avea vîrf), pe care Cihac, II, 537, îl lega de mag. csücsozni „a face vîrf”; țugui, s. n. (moț, vîrf; pisc, culme). Țuhăi, vb. (a maltrata) în Mold. pare să fie același cuvînt. Țugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povești pentru copii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tug, túguri, s.n. (reg.) unealtă de lustruit piei, în tăbăcărie.

țug, țúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete.

Intrare: tug
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tug
  • tugul
  • tugu‑
plural
  • tuguri
  • tugurile
genitiv-dativ singular
  • tug
  • tugului
plural
  • tuguri
  • tugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țug
  • țugul
  • țugu‑
plural
  • țuguri
  • țugurile
genitiv-dativ singular
  • țug
  • țugului
plural
  • țuguri
  • țugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țugu
țugu interjecție
interjecție (I10)
  • țugu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țug

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

țugu

etimologie: