țugu¹ i [At: TDRG / V: țug, ~go, țucu, ~le, țucci, ciu~^[1] / E: fo] 1 (Are; și în combinații cu prima parte a cuvântului sau cu alte interjecții) Strigăt cu care se cheamă porcii. 2 (În combinație cu na) Strigăt cu care se cheamă oile. 3 (În combinație cu duța) Strigăt cu care se cheamă caprele.

țugu² i [At: MAT. FOLK. 875 / E: fo] (Reg; repetat) Cuvânt de alint adresat unei ființe dragi.

ȚUGU! interj. Strigăt cu care se chiamă porcii (ȘEZ.) (CONV.).

ȚUGU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se cheamă porcii.

ȚUGU interj. Strigăt (repetat) cu care se cheamă porcii.

țucci i vz țugu¹

țucu i vz țugu¹

țug¹ i vz țugu¹

țugo i vz țugu¹

țugule¹ i vz țugu¹

❍ȚUGULE! interj. Trans. (VIC.) = ȚUGU!

țugu interj. – Chemare, servește mai ales pentru porci. – Var. Trans. țugule. Creație expresivă, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru păsări), cică, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunță cu vîrful buzelor, de unde der. țuguia, vb. (a ascuți, a face vîrf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subția, a avea vîrf), pe care Cihac, II, 537, îl lega de mag. csücsozni „a face vîrf”; țugui, s. n. (moț, vîrf; pisc, culme). Țuhăi, vb. (a maltrata) în Mold. pare să fie același cuvînt. Țugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povești pentru copii.