țugu¹ i [At: TDRG / V: țug, ~go, țucu, ~le, țucci, ciu~ / E: fo] 1 (Are; și în combinații cu prima parte a cuvântului sau cu alte interjecții) Strigăt cu care se cheamă porcii. 2 (În combinație cu na) Strigăt cu care se cheamă oile. 3 (În combinație cu duța) Strigăt cu care se cheamă caprele.

țugu² i [At: MAT. FOLK. 875 / E: fo] (Reg; repetat) Cuvânt de alint adresat unei ființe dragi.

ȚUGU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se cheamă porcii.

ȚUGU interj. Strigăt (repetat) cu care se cheamă porcii.

țucci i vz țugu¹

țucu i vz țugu¹

țug¹ i vz țugu¹

țugo i vz țugu¹

țugule¹ i vz țugu¹

țugu interj. – Chemare, servește mai ales pentru porci. – Var. Trans. țugule. Creație expresivă, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru păsări), cică, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunță cu vîrful buzelor, de unde der. țuguia, vb. (a ascuți, a face vîrf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subția, a avea vîrf), pe care Cihac, II, 537, îl lega de mag. csücsozni „a face vîrf”; țugui, s. n. (moț, vîrf; pisc, culme). Țuhăi, vb. (a maltrata) în Mold. pare să fie același cuvînt. Țugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povești pentru copii.