3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tug sn [At: I. IONESCU, M. 703 / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă pentru lustruitul pieilor, folosită în tăbăcărie.

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. [Pieile] se udă puțin cu apă, se îndreaptă la masă și se lustruiesc cu tugul pentru iuft. I. IONESCU, M. 703.

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor.

ȚUG, țuguri, s. n. (Înv. și reg.) Tren. – Din germ. Zug.

țug2 sn [At: CARAGIALE, O. VII, 448 / Pl: ~uri / E: ger Zug, mg cúg] 1 (Înv; Trs) Curent de aer. 2 (Înv; Trs) Aer rece Si: răcoare. 3 (Gmț; îe) A avea ~ la băutură Se spune despre cineva căruia îi place să bea. 4 (Înv; Ban) Pluton1. 5 (Reg) Vază1. 6 (Îrg) Tren. 7 (Mar) Șir de vagonete pentru transportul minereului. 8 (Reg) Străgălie la car. 9 (Reg) Lambă la car. 10 (Reg) Elastic la ghete.

ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug.

ȚUG, țuguri, s. n. (Germanism învechit în Transilv.) Tren. Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țug (înv., reg.) s. n., pl. țuguri

țug (înv., reg.) s. n., pl. țuguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚUG s. v. locomotivă, mașină, tren.

țug s. v. LOCOMOTIVĂ. MAȘINĂ. TREN.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tug, túguri, s.n. (reg.) unealtă de lustruit piei, în tăbăcărie.

țug, țúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚUG 1. Țuga, munt. (17 B I 417). 2. Cu art. ul + suf. -ea: Țugulea (Isp IV1) și frecv. act., explicat în DLR „copil rău” 3. Țugulan (Bz). 4. + Țaga: Țăgule, boier (Sd XIX 45). 5. Cf. Țughea (13-15 B 178). Țugheni s.

Intrare: tug
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tug
  • tugul
  • tugu‑
plural
  • tuguri
  • tugurile
genitiv-dativ singular
  • tug
  • tugului
plural
  • tuguri
  • tugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țug
nume propriu (I3)
  • Țug
Intrare: țug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țug
  • țugul
  • țugu‑
plural
  • țuguri
  • țugurile
genitiv-dativ singular
  • țug
  • țugului
plural
  • țuguri
  • țugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tug, tugurisubstantiv neutru

  • 1. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. DLRLC
    • format_quote [Pieile] se udă puțin cu apă, se îndreaptă la masă și se lustruiesc cu tugul pentru iuft. I. IONESCU, M. 703. DLRLC

țug, țugurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Tren. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tren
    • format_quote Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.