2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

TĂICÚȚĂ, tăicuți, s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.

tăicuță sm [At: ZILOT, CRON. 351 / V: (reg) ~cuț / Pl: ~ți / E: taică + -uț(ă)] (Pfm; hip) 1-2 Taică (1-6).

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. Tăicuță, ce-ai făcut...? DUMITRIU, N. 151. Au s-o ducă la tăicuța. STANCU, D. 77. Scoate-mă, tăicuță, și pe mine de aicea. GORJAN, H. IV 113. – Variantă: tăicúț (REBREANU, R. I 157) s. m.

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Din taică + suf. -uță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tăicúță/tăicúț (pop.) s. m., pl. tăicúți

tăicúță/tăicúț s. m., pl. tăicúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂICÚȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

TĂICUȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tăic/anul, -uțul v. Tată II 3.

Intrare: Tăicuțul
Tăicuțul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tăicuțul
Intrare: tăicuță
tăicuță substantiv masculin
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăicuță
  • tăicuța
plural
  • tăicuți
  • tăicuții
genitiv-dativ singular
  • tăicuță
  • tăicuții
  • tăicuței
plural
  • tăicuți
  • tăicuților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăicuț
  • tăicuțul
  • tăicuțu‑
plural
  • tăicuți
  • tăicuții
genitiv-dativ singular
  • tăicuț
  • tăicuțului
plural
  • tăicuți
  • tăicuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)