3 intrări

17 definiții

spalt, spálturi, s.n. (înv.) piatră folosită în topitorie pentru a facilita fuziunea anumitor metale.

ȘPALT2, șpalturi, s. n. Piele subțire, de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de încălțăminte. – Din germ. Spalt.

ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte.

ȘPALT2, șpalturi, s. n. Piele subțire, de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de încălțăminte. – Din germ. Spalt.

ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte.

ȘPALT, șpalturi, s. n. 1. Zaț cules în formă de coloană lungă; probă de tipăritură luată de pe acest zaț pe care se fac corecturile. Să umbli cu șpalturile de corecturi în redacție și să zăbovești acolo și trăgînd cu urechea la munca și la vorba redactorilor. PAS, Z. I 284. Domnul inginer a rupt pecețile și a scos din plic foaia unui șpalt pe care se aflau imprimate șase strofe ale unui poem. SADOVEANU, N. F. 185. Știam că tot așa mare meșter este tipograful nostru... spre a... face șpalturi. ODOBESCU, S. III 313. ◊ Fig. La a treia halbă de bere... lumea asta o văd în șpalturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. 2. Piele subțire (de obicei de calitate inferioară) obținută prin despicarea în grosime a pieilor, în cursul procesului de prelucrare.

șpalt s. n., pl. șpálturi

șpalt (tipogr., ind. piel.) s. n., pl. șpálturi

ȘPALT2 s.n. Piele subțire de calitate inferioară. [< germ. Spalt].

ȘPALT1 s.n. 1. (Poligr.) Zaț cules sub formă de coloană lungă; probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. 2. Strat de piele-gelatină, obținut în urma operației de secționare a pielii de prelucrat. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / < germ. Spalte].

ȘPALT1 s. n. (poligr. tradițională) zaț cules sub formă de coloană lungă. ◊ probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. (< germ. Spalte)

ȘPALT2 s. n. piele subțire de calitate inferioară, obținută prin secționarea în grosime a pieilor în cursul tăbăcirii. (< germ. Spalt)

șpalt (-turi), s. n. – Zaț tipografic, probă de tipar netăiată. Germ. Spalte (Borcea 209). – Der. șpălțui, vb. (a egala grosimea pielii tăbăcite, a răzălui).

ȘPALT2 ~uri n. Piele subțire de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli. /<germ. Spalt

ȘPALT1 ~uri n. Zaț în formă de coloană, pe copia căruia se fac corecturile tipografice (înainte de paginare). /<germ. Spalt

șpalt n. 1. corectură în coloane; 2. bucată de lemn sau de metal pe care se așează literele, în tipografie; 3. piele de animal pre parată mai subțire. [Nemț. SPALT, coloană].

șpalt n., pl. urĭ (germ. spalt, crăpătură, spalte, crăpătură, coloană de tipar). Coloană de litere pe placa lor în ainte de a fi împărțită în paginĭ. Placa pe care e pusă această coloană. Un fel de pele maĭ supțire și maĭ proastă.

Intrare: șpalt (piele)
șpalt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șpalt șpaltul
plural șpalturi șpalturile
genitiv-dativ singular șpalt șpaltului
plural șpalturi șpalturilor
vocativ singular
plural
șpalt2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șpalt șpaltul
plural șpalți șpalții
genitiv-dativ singular șpalt șpaltului
plural șpalți șpalților
vocativ singular
plural
Intrare: șpalt (zaț)
șpalt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șpalt șpaltul
plural șpalturi șpalturile
genitiv-dativ singular șpalt șpaltului
plural șpalturi șpalturilor
vocativ singular
plural
șpalt2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șpalt șpaltul
plural șpalți șpalții
genitiv-dativ singular șpalt șpaltului
plural șpalți șpalților
vocativ singular
plural
Intrare: spalt
spalt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

șpalt (piele)

  • 1. Piele subțire, de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de încălțăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Strat de piele-gelatină, obținut în urma operației de secționare a pielii de prelucrat.
    surse: DN

etimologie:

șpalt (zaț) tipografie

  • 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Să umbli cu șpalturile de corecturi în redacție și să zăbovești acolo și trăgînd cu urechea la munca și la vorba redactorilor. PAS, Z. I 284.
      surse: DLRLC
    • Știam că tot așa mare meșter este tipograful nostru... spre a... face șpalturi. ODOBESCU, S. III 313.
      surse: DLRLC
    • figurat La a treia halbă de bere... lumea asta o văd în șpalturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Probă de tipăritură luată de pe acest zaț.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Domnul inginer a rupt pecețile și a scos din plic foaia unui șpalt pe care se aflau imprimate șase strofe ale unui poem. SADOVEANU, N. F. 185.
        surse: DLRLC
  • 2. prin extensiune Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat.
    surse: DEX '09

etimologie: