3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scrima vi [At: DL / Pzi: ~mez / E: scrimă cf fr escrimer] (Rar) 1 A mânui armele albe. 2 A face scrimă (2).

SCRIMÁ, scrimez, vb. I. Intranz. A face scrimă.

SCRIMÁ, scrimez, vb. I. Intranz. A mânui sabia, spada sau floreta în scop sportiv sau (în trecut) pentru a deveni un bun duelist; a face scrimă. – După fr. escrimer.

SCRIMÁ vb. I. intr. (Sport) A mânui armele albe (spada, floreta etc.); a face scrimă. [Cf. fr. escrimer].

A SCRIMÁ ~éz intranz. A practica scrima. /<fr. escrimer

SCRÍMĂ s. f. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. – După fr. escrime. Cf. it. scrima.

scrim[1] s vz scrimă

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: scrims LauraGellner

scri sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) e~, (îvr) scherm, scrims[1] / E: it scrima, fr escrime] 1 Arta de a mânui armele albe (spada, floreta ori sabia). 2 Sport practicat cu arme albe.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: scrim LauraGellner

SCRÍMĂ s. f. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. – După fr. escrime. Cf. it. scrima.

SCRÍMĂ s. f. Sport constînd în mînuirea floretei, spadei sau a altor arme albe împotriva unui adversar. Se va întoarce surîzînd ca un șampion de scrimă, să mulțumească aplauzelor. C. PETRESCU, C. V. 122. Regele Claudius... convinge pe Laert... să facă cu Hamlet o partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284. ◊ Fig. Văzduhul era înviorat de capricioasa scrimă dintre ploaie și soare. C. PETRESCU, C. V. 330.

SCRÍMĂ s.f. (Sport) Arta de a mânui sabia, spada și floreta. [Cf. fr. escrime, it. scherma].

SCRÍMĂ s. f. sport constând în a mânui sabia, spada și floreta. (< it. scrima, după fr. escrime)

SCRÍMĂ f. Gen de sport care cuprinde probe de sabie, de spadă și de floretă. [G.-D. scrimei] /<it. scrima, fr. escrime

* scrímă f., pl. e (fr. escrime, vfr. escremie, it. scherma). Arta de a mînui armele împungătoare și tăĭetoare: scrima cu baioneta, cu floreta, cu spada. V. duel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrímă s. f., g.-d. art. scrímei

scrímă s. f., g.-d. art. scrímei


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scrímă (-me), s. f. – Sport cu spada, floreta sau sabia. Fr. escrime.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCRIMA, Andrei (1930-2001, n. Gheorghieni, jud. Harghita), teolog român. Stabilit în străinătate (1956); a ocupat diferite funcții bisericești (reprezentant al Patriarhiei din Constantinopol la Vatican). Lucrări: „Timpul rugului aprins”, „Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană”, „Biserica liturgică”, „Antropologie apofatică”, „Despre isihasm”.

arată toate definițiile

Intrare: Scrima
Scrima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scrima
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrima
  • scrimare
  • scrimat
  • scrimatu‑
  • scrimând
  • scrimându‑
singular plural
  • scrimea
  • scrimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrimez
(să)
  • scrimez
  • scrimam
  • scrimai
  • scrimasem
a II-a (tu)
  • scrimezi
(să)
  • scrimezi
  • scrimai
  • scrimași
  • scrimaseși
a III-a (el, ea)
  • scrimea
(să)
  • scrimeze
  • scrima
  • scrimă
  • scrimase
plural I (noi)
  • scrimăm
(să)
  • scrimăm
  • scrimam
  • scrimarăm
  • scrimaserăm
  • scrimasem
a II-a (voi)
  • scrimați
(să)
  • scrimați
  • scrimați
  • scrimarăți
  • scrimaserăți
  • scrimaseți
a III-a (ei, ele)
  • scrimea
(să)
  • scrimeze
  • scrimau
  • scrima
  • scrimaseră
Intrare: scrimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scri
  • scrima
plural
genitiv-dativ singular
  • scrime
  • scrimei
plural
vocativ singular
plural
scherm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrima

  • 1. A mânui sabia, spada sau floreta în scop sportiv sau (în trecut) pentru a deveni un bun duelist; a face scrimă.
    surse: DLRLC DLRM DN

etimologie:

scrimă scherm

  • 1. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se va întoarce surîzînd ca un șampion de scrimă, să mulțumească aplauzelor. C. PETRESCU, C. V. 122.
      surse: DLRLC
    • Regele Claudius... convinge pe Laert... să facă cu Hamlet o partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284.
      surse: DLRLC
    • figurat Văzduhul era înviorat de capricioasa scrimă dintre ploaie și soare. C. PETRESCU, C. V. 330.
      surse: DLRLC

etimologie: