3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din sb. skela, bg. skelja.

sche sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 24/20 / V: (îvp) ~le, șc~ / Pl: ~le / E: srb skela, bg скеля cf tc iskele] 1 (Îrg) Port3 mic, neechipat cu instalații portuare speciale, așezat pe fluvii sau pe râuri navigabile. 2 (Pgn) Port3. 3 (Prc) Debarcader. 4 (Pex) Punct vamal (situat adesea într-un asemenea port) Vz scală. 5 (Mol; Buc) Loc pe malul unei ape curgătoare unde se construiesc sau se ancorează plutele. 6 (Mol; Buc) Depozit de scânduri la marginea unei ape. 7 (Îvr; îf schele) Țărm. 8 (Îvr) Vad (al unei ape curgătoare). 9 (Ban) Târg. 10 Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime pentru executarea sau pentru repararea unei construcții, a unei instalații etc. și pe care se depozitează materialele necesare executării lucrărilor respective Si: eșafodaj, (reg) pat. 11 Punte ori construcție de lemn sau de metal, adesea mobilă, care face legătura între o navă și chei, pentru îmbarcarea și debarcarea pasagerilor, îmbarcarea și debarcarea mărfurilor etc. 12 Punte care se întinde de la țărm spre largul apei și pe care stau pescarii când pescuiesc. 13 (Ban) Bac, pod umblător. 14 (Rar) Grămadă de obiecte (de același fel) a căror așezare sugerează forma unei schele (10). 15 (Trs) Vas cu apă care se așază în pragul ușii unei case în care are loc o nuntă și peste care trec oaspeții când se întorc de la cununie. 16 (Înv) Eșafod (pentru execuții). 17 (Reg) Fiecare dintre lemnele cu care se prind câte doi căpriori la podul casei. 18 (Reg) Puntea stavilei la moara de apă. 19 (Reg) Stavilă, zăgaz la moara de apă. 20 (Reg; lpl) Căpițe de lucernă, de trifoi așezate în copaci. 21 (Șîs ~ petroliferă, ~ petrolieră, ~ de petrol) Unitate industrială de exploatare a unui zăcământ (sau a unor zăcăminte) de țiței, care include totalitatea sondelor și instalațiilor auxiliare din regiunea respectivă. 22 (Prc) Turlă a unei sonde petroliere. 23 (Reg; lpl; îf schile) Picioroange. 24 (Reg; lpl; îf schile) Patine.

schi2[1] sf vz schelă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.

SCHELĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, care servește ca suport zidarilor și care se înalță treptat pe măsura ridicării unei construcții înalte. Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57. Apoi poroncea Schelele să strice. ALECSANDRI, P. P. 191. ◊ (Metaforic) Te văd... Suind, palid suflet, a norilor schele. EMINESCU, O. I 37. ♦ Estradă, tribună, platformă de scînduri. Găsiră... cu cale a pune trupul cel fără cap în mijlocul pieții, pe o schelă cu trei trepte. ISPIRESCU, L. 373. 2. Unitate industrială de exploatare a unui zăcămînt de țiței sau a unui grup strict localizat de zăcăminte; șantier petrolier. Pe-nserale sosim la Moinești, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. ♦ Sondă de petrol. Și sondorii pe schele și fierarii la focuri. DEȘLIU, G. 48. 3. Punte, pod care face legătura unei nave cu țărmul. Pontoanele, schelele, debarcaderele din porturi se ridică și se pun la adăpost. BART, E. 329. O neagră de corăbioară... Cu malul s-alătura, Parul în mal că-mi bătea Și schela că-mi arunca. TEODORESCU, P. P. 43. ♦ Punte care se întinde de la țărm spre adînc și pe care stau pescarii cînd pescuiesc. 4. (Învechit) Port (mai ales pe malul unui fluviu); debarcader. Județul Teleorman... are... schelă la Dunăre. FILIMON, C. 138. Oraș în golful Mării Adriatice, schelă vestită, a căruia frumusețe este pomenită. GOLESCU, Î. 106.5. (Învechit și regional) Tîrg; piață, pentru diferite mărfuri. Sarea cea mai cu apropiere de schele este aceea din muntele Reghin. I. IONESCU, P. 30. Negoțul într-acest oraș este mic, căci nu este schelă, nici drum mare de trecerea neguțătorilor. GOLESCU, Î. 31. – Variantă: șchélă (C. PETRESCU, Î. II 245) s. f.

SCHÉLĂ ~e f. 1) mai ales la pl. Instalație provizorie, din lemn sau din metal, ridicată pe un șantier în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; eșafodaj. 2) Punte de legătură dintre o navă și țărm. /< sb. skela, bulg. skelja

SCHELĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Port mic. A: Le-au dat zălog Crîmul și această parte de loc, unghiul Mării Negre cu schelele lor. M. COSTIN. B: Trecînd Dunărea . . . i-au oprit la lăzăret la schela nemțească, de ceea parte la Islaz. R. POPESCU. 2. (Mold.) Tîrg, piață pentru mărfuri. Fiind un hamal de dimineață la schele și așteptînd ca să-l tocmască cineva la lucru. H 17791, 46v. Variante: schele (H 17791, 46v). Etimologie: scr. skela, bg. skelja. Cf. liman, pristaniște; zbor.

schelă f. 1. port mic pe lângă un fluviu: schela Calafatului; 2. podiș de lemn pe care lucrează zidarii: a căzut depe schelă bietul Ion teslariul AL.; 3. podeală: o schelă cu trei trepte ISP.; 4. fig. fundament: suind, palid suflet, a norilor schele EM. [Bulg. SKELA, port, grindiș (din it. scala)].

șchéle vechĭ schele, f. (turc. iskele, port, debarcader, șchele de zidit casa; ngr. skala, skéle, d. it. scala, scară; alb. škală, škele, bg. skelĕa, sîrb. skela, skele, nsl. škele. V. scară, scală, escală). Rar azĭ. Port. Ob. Debarcader. Podină de lemne pe care lucrează zidariĭ saŭ zugraviĭ. – Și schelă (f., pl. e), podeală p. zidarĭ, tribună (Munt. vest), și schilă, debarcader (Munt. vest. P. P.). V. alaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schélă s. f., g.-d. art. schélei; pl. schéle

schélă s. f., g.-d. art. schélei; pl. schéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHÉLĂ s. v. barcă, debarcader, eșafod, luntre, port.

SCHÉLĂ s. (CONSTR.) eșafodaj, (reg.) alaș, pat. (~ a unei construcții.)

SCHE s. eșafodaj, (reg.) alaș, pat. (~ a unei construcții.)

sche s. v. BARCĂ. DEBARCADER. EȘAFOD. LUNTRE. PORT.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCHELA 1. Com. în jud. Galați, situată în S C. Covurlui, în zona de confl. a râului Neagra cu râul Lozova; 3.625 loc. (2005). Nod rutier. Expl. de petrol și gaze naturale. Viticultură. Până la 1 ian. 1965, satul și com. S. s-au numit Lascăr Catargiu. 2. Com. în jud. Gorj, situată în depr. Subcarpatică Olteană, la poalele SE ale m-ților Vâlcan; 1.968 loc. (2005). Reșed. com. este satul Sâmbotin. Expl. de antracit și de argile refractare. Bisericile de lemn Sf. Dumitru (1776), Sf. Gheorghe (1794), Sf. Andrei (1812) și Sf. Nicolae (1829), în satele Schela, Sâmbotin, Gornăcel și Arsuri. Denumirea provine de la faptul că în trecut a funcționat un timp ca punct de vamă – schelă (4) pe drumul comercial care trecea prin pasul Vâlcan, fiind cunoscută inițial sub numele de Schela Vâlcan.

Intrare: Schela
Schela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: schelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sche
  • schela
plural
  • schele
  • schelele
genitiv-dativ singular
  • schele
  • schelei
plural
  • schele
  • schelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șche
  • șchela
plural
  • șchele
  • șchelele
genitiv-dativ singular
  • șchele
  • șchelei
plural
  • șchele
  • șchelelor
vocativ singular
plural
Intrare: șchelă
șchelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

schelă șchelă

  • 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: eșafodaj attach_file 3 exemple
    exemple
    • Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57.
      surse: DLRLC
    • Apoi poroncea Schelele să strice. ALECSANDRI, P. P. 191.
      surse: DLRLC
    • metaforic Te văd... Suind, palid suflet, a norilor schele. EMINESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC
  • 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pontoanele, schelele, debarcaderele din porturi se ridică și se pun la adăpost. BART, E. 329.
      surse: DLRLC
    • O neagră de corăbioară... Cu malul s-alătura, Parul în mal că-mi bătea Și schela că-mi arunca. TEODORESCU, P. P. 43.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Punte care se întinde de la țărm spre adânc și pe care stau pescarii când pescuiesc.
      surse: DLRLC
  • 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe-nserate sosim la Moinești, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova. VLAHUȚĂ, O. A. II 154.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și sondorii pe schele și fierarii la focuri. DEȘLIU, G. 48.
        surse: DLRLC
  • 4. învechit Port pe malul unui fluviu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Județul Teleorman... are... schelă la Dunăre. FILIMON, C. 138.
      surse: DLRLC
    • Oraș în golful Mării Adriatice, schelă vestită, a căruia frumusețe este pomenită. GOLESCU, Î. 106.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.2. Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. învechit regional Piață de mărfuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piață târg attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sarea cea mai cu apropiere de schele este aceea din muntele Reghin. I. IONESCU, P. 30.
      surse: DLRLC
    • Negoțul într-acest oraș este mic, căci nu este schelă, nici drum mare de trecerea neguțătorilor. GOLESCU, Î. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: