2 intrări

  • Sanda
  • sanda sandală sandaliu săndal săndală săndoală scandală sandal

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANDÁ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sandálă s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.

sanda sf [At: IORDAN, L. R. A. / Pl: ~le / E: sgp sandale] Sandală (1).

SANDÁ s. f. v. sandală.

sanda sf [At: DRLU / V: (înv) sandal (Pl: ~le, (rar) ~li sm) snm, ~liu s, (reg) săndal sn, săn~, săndoală, sca~ / Pl: ~le / E: fr sandale, lat sandalium] 1 Încălțăminte ușoară (de vară), de obicei cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. 2 (Trs) Papuc1. 3 (Reg; îs) Sandală de lână Cipic (1).

SANDÁLĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sandá s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.

SANDÁLĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară, uneori fără tocuri, cu fețele făcute din bentițe de piele, de pînză etc. În fața mea rămîne o șchioapă de copil, în sandale fără ciorapi. SAHIA, U.R.S.S. 127. Neagu se căznea neîndemînatic să-i lege sandalele. BART, E. 170. – Variantă: sandá s. f.

SANDÁLĂ s.f. Încălțăminte de vară alcătuită dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. [Var. sanda s.f. / cf. fr. sandale, lat. sandalium].

SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale)

pantóf-sandá s. m. Pantof decoltat ◊ Pantofi-sanda albi sau bleumarin cu talpă de plută, turbanul în culoarea închisă a combinației și o floare în piept completează ținuta.” Săpt. 30 III 73 p. 16. ◊ „Se revine la încălțămintea clasică pentru femei. Pantof-sanda, culoare bej, baretă care susține pe aceia foarte decoltați.” Săpt. 31 V 74 p. 8 (din pantof + sanda)

SANDÁLĂ ~e f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte de vară, fără tocuri, cu fața din curelușe sau din piele găurită. [G.-D. sandalei] /<fr. sandale, lat. sandalium

scandală f. scandal: piatra scandalei, piedecă neprevăzută, prilej de a greși. [Gr. mod.].

arată toate definițiile

Intrare: Sanda
Sanda nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sanda
Intrare: sanda
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanda
  • sandaua
plural
  • sandale
  • sandalele
genitiv-dativ singular
  • sandale
  • sandalei
plural
  • sandale
  • sandalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanda
  • sandala
plural
  • sandale
  • sandalele
genitiv-dativ singular
  • sandale
  • sandalei
plural
  • sandale
  • sandalelor
vocativ singular
plural
sandaliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săndal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săndală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săndoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scandală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandală
  • scandala
plural
  • scandale
  • scandalele
genitiv-dativ singular
  • scandale
  • scandalei
plural
  • scandale
  • scandalelor
vocativ singular
plural
sandal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sanda sandală sandaliu săndal săndală săndoală scandală sandal

  • 1. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • În fața mea rămîne o șchioapă de copil, în sandale fără ciorapi. SAHIA, U.R.S.S. 127.
      surse: DLRLC
    • Neagu se căznea neîndemînatic să-i lege sandalele. BART, E. 170.
      surse: DLRLC

etimologie: