sahan sn [At: URICARIUL, XI, 225 / V: (înv) săh~ (Pl: săhanuri), (reg) ~ă sf / Pl: ~e, (înv) ~i sm / E: tc sahan] 1 (Înv) Vas metalic de diverse forme și dimensiuni, în care se gătește, se încălzește ori se servește mâncarea. 2 (Reg) Abajur.

SAHAN, sahane, s. n. (Învechit și popular) Vas adînc de metal, în care se servesc bucatele la masă. După ce-au ospătat bine, iarăși poronci cuțitelor, sahanelor... să se strîngă. SBIERA, P. 157. Medelnicerii... aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. Ori vreo pungă s-a furat, Ori sahane scumpe s-a spart. PĂSCULESCU, L. P: 235. ♦ Vas de metal în care se gătesc sau se încălzesc bucatele. Sahanul clocotește. CARAGIALE, O. II 170. ♦ (Bucov.) Farfurie, talger. Cumătrul mare taie plăcintele puse mai înainte de aceasta pe masă și puindu-le pe sahane le împăr- țește pe la oaspeți. MARIAN, NA. 235. – Variantă: săhan, săhane și săhanuri (MARIAN, NU. 655), s. n.

SAHAN ~e n. pop. 1) Vas de formă rotundă cu marginile puțin ridicate, în care se servește mâncarea; farfurie. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<turc. sahan

SAHAN s. n. (Mold .) Vas metalic în care se servește sau se gătește mîncarea. Iară Esop turnă apa în care fiersăsă grăunțul cel de linte într-un săhan. E 1779, 4^v. Mînca bucatele toate de prin săhane. E 1779, 9^r. Etimologie: tc. sahan. Cf. t i n g i r e.

sahan n. vas mare pentru plăcintării: medelnicerii aduseră pe masă în sahane de argint OD. [Turc. SAHAN, castron de aramă].

sahán n., pl. e (turc. sahán [d. ar. sahn], sahan de aramă; ngr. saháni, alb. bg. sîrb. sahán, pol. sagan; ung. szahány). Un fel de vas de bucătărie de mărimea uneĭ farfuriĭ făcut din aramă saŭ din cositor care nu se întrebuințează de cît la încălzit saŭ la copt ceva. – Și zahan (Mold. nord).

sahană sf vz sahan

sahăn s [At: CIHAC, II, 609 / Pl: ? / E: nct] (Îdt) Grăsime (1).

săhan sn vz sahan

SĂHAN s. n. v. sahan.

zahán, V. sahan.

sahan (înv., reg.) s. n., pl. sahane

sahan (înv., reg.) s. n., pl. sahane

sahan s. n., pl. sahane

sahan (sahane), s. n. – (Mold.) Platou adînc, castron. – Var. săhan. Tc. (arab.) sahan (Roesler 602; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1767; Ronzevalle 110), cf. ngr. σαχάνι, alb., bg., sb. sahan.

sahan, sahane, s.n. 1. (înv. și reg.) vas metalic de diverse forme și dimensiuni; în care se gătește, se încălzește ori se servește mâncarea. 2. (reg.) abajur.

sahăn s.n. (înv.) grăsime.