2 intrări

school Articole pe această temă:

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓENTGEN s. m. v. röntgen.

ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].

ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].

ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()

ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. Unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen

Roentgen (W. Conrad) m. savant german născut în 1845, descoperi in 1895 razele X, cu cari se pot străvedea corpurile opace. Muri în 1923.

RÖNTGEN, (1) röntgeni, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. ◊ (Adjectival) Raze rontgen. 2. S. n. Aparat cu care se produc raze X. [Pr.: röntghen.Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. corectată

roentghen [At: GRAUR, N. P. 152 / P: röntghen / S și: rentghen / Pl: ~i sm / E: np Roentgen] 1 sm Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. 2 sn Aparat cu care se produc raze X.

RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. ◊ Radiații X sau γ. [Pr.: rönt-ghen.Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. corectată

RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ́NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)

RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖNT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)

stea-roentgen s. f. (astron.) Stea care emite radiații X ◊ „Oamenii de știință din R.S.S. Azerbaidjană au infirmat opinia potrivit căreia așa-numitele stele-roentgen se sting și dispar după o perioadă de strălucire.” R.l. 4 VII 78 p. 6 [pron. stea rönghen] //din stea + roentgen//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu

!röntgen2 (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n.

!röntgen1 (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r

röntgen/roentgen (aparat) s. n. [pron. germ. rönt-ghen]

röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r

arată toate definițiile

Intrare: Roentgen
Roentgen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: röntgen
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • röntgen
  • röntgenul
  • röntgenu‑
plural
  • röntgeni
  • röntgenii
genitiv-dativ singular
  • röntgen
  • röntgenului
plural
  • röntgeni
  • röntgenilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: germ. rönghen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roentgen
  • roentgenul
  • roentgenu‑
plural
  • roentgeni
  • roentgenii
genitiv-dativ singular
  • roentgen
  • roentgenului
plural
  • roentgeni
  • roentgenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)