3 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Rádu n.pr. în sint. sistem Radu„Acea gravă disfuncțiune [a lui M. Botez] se datora sinistrului sistem Radu, diminutivul șmecheresc, din jargonul băieților, sub care era cunoscută cea mai odioasă metodă practicată de Securitate de eliminare a adversarilor politici: supunerea victimelor, fără știrea lor, la radiații.” D. 146/95 p. 15

Radu m. numele mai multor Domni ai Munteniei: RADU I (Negru-Vodă), fratele lui Vladislav I, Domnul Munteniei, confundat în documentele din a doua jumătate a sec. XVI cu legendarul Negru-Vodă, ctitorul mănăstirilor Tismana, Cozia și Cotmeana (1374-1384); RADU II (Pleșuvul), fratele lui Dan II, Domnul Munteniei (1422-1427); RADU II (cel Frumos), fratele lui Vlad Țepeș, se răsboi cu Ștefan cel mare și mută capitala la București (1462-1474): RADU IV (cel Mare), fiul Iui Vlad Vodă Călugărul, domni cu înțelepciune și pace (1496-1508); RADU V (Călugărul), domni scurt timp după Neagoe Basarab și fu ucis de Mehemet-Bey (1521); RADU VI (dela Afumați), ginerele lui Neagoe Basarab, repurta numeroase victorii asupra Turcilor si fu ucis de boieri (1521-1529); RADU VII (Paisie), domni în două rânduri si muri în exil (1534-1546); RADU VIII, v. Serban; RADU IX, v. Mihnea.

RAD, razi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este absorbită. – Din fr. rad.

RAD, razi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este absorbită. – Din fr. rad.

rad sm [At: DEX / Pl: razi / E: fr rad] (Fiz) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram de substanță în care este absorbită.

răduce1 [At: CUV. D. BĂTR. I, 29 8 / V: (înv) ar~, (reg) răbd~, răzd~ / Pzi: răduc / E: ml reducere] 1-2 vri (Îrg) A (se) asemăna (9) cu ceva. 3 vt A stabili o asemănare Si: a compara (1). 4 vt (Înv) A reprezenta.

RAD s.m. (Fiz.) Unitate de radiație absorbită, egală cu doza absorbită echivalentă cu 100 de ergi/gram. [Pl. razi. / < fr., engl. rad, cf. engl. r(adiation) a(bsorbtion) d(osage) – dozarea radiației absorbite].

RAD s. m. unitate de măsură a dozei de radiații, echivalentă cu o energie de 100 de ergi, absorbită de 1 g de substanță iradiată. (< fr., engl. rad)

Radu-Negru m. sat în jud. Ialomița cu 2300 loc.

Radu-Vodă m. schit în jud. Muscel. V. Negru-Vodă.

arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent, înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂDÚCE vb. v. aduce, apropia, asemăna, asemui, semăna.

răduce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. SEMĂNA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RADU, Ilie (1853-1931, n. Botoșani), inginer constructor român. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la București. Director al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930). Colaborator apropiat al lui A. Saligny, a fost unul dintre întemeietorii ingineriei în construcții din România. A proiectat și construit linii de cale ferată (Pitești-Curtea de Argeș, Galați-Bârlad), poduri metalice și de beton armat cu deschideri mari (opt poduri peste Siret, peste Olt, la Slatina, peste Jiu, la Craiova ș.a.), sisteme de alimentare cu apă (sistemul Bragadiru, pentru București). A introdus folosirea planșeelor de beton armat în construcția clădirilor. Lucrări: „Alimentarea cu apă a orașelor”, „Alimentarea cu apă a orașelor de munte”.

RADU, Ioana (1917-1990, n. București) (pseudonimul Ioanei Braia), cântăreață de muzică populară și romanțe. A fost una dintre cele două câștigătoare ale concursului organizat în 1936 de Societatea Română de Radiodifuziune, pentru depistarea de tineri interpreți de muzică populară. Creatoare de stil în muzica de concert, s-a distins prin timbrul particular, grav al vocii și prin sensibilitatea interpretării, realizând versiuni antologice în ambele mari genuri pe care le-a frecventat.

RADU, Vasile Gh. (1903-1982, n. Pârgărești, jud. Bacău), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la Cluj. Director al Institutului de Speologie din Cluj (1947-1952). S-a ocupat de sistematica, ecologia și zoogeografia izopodelor, descriind câteva genuri și mai multe specii noi. A organizat cercetări privind macro- și microfauna din sol. Lucrări: „Izopodes terrestres de Roumanie”, „Nevertebrate. Clasificare și scurtă caracterizare”, „Zoologia nevertebratelor”.

RADU, Dimitrie (Demetriu) (1861-1920, n. Rădești, jud. Alba), cleric român. Preot unit în București și prof. la Seminarul teologic romano-catolic (din 1886). Episcop al Lugojului (din 1896) și al Oradiei (din 1903). S-a preocupat de școlile românești din eparhiile pe care le-a păstorit. Copreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia (1 dec. 1918). A murit în urma unui atentat politic de tip terorist în Senat la 8 dec. 1920.

arată toate definițiile

Intrare: Radu
nume propriu (I3)
  • Radu
Intrare: rad
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rad
  • radul
  • radu‑
plural
  • razi
  • razii
genitiv-dativ singular
  • rad
  • radului
plural
  • razi
  • razilor
vocativ singular
plural
Intrare: răduce
verb (VT642)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răduce
  • răducere
  • rădus
  • rădusu‑
  • răducând
  • răducându‑
singular plural
  • rădu
  • răduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răduc
(să)
  • răduc
  • răduceam
  • rădusei
  • rădusesem
a II-a (tu)
  • răduci
(să)
  • răduci
  • răduceai
  • răduseși
  • răduseseși
a III-a (el, ea)
  • răduce
(să)
  • rădu
  • răducea
  • răduse
  • rădusese
plural I (noi)
  • răducem
(să)
  • răducem
  • răduceam
  • răduserăm
  • răduseserăm
  • rădusesem
a II-a (voi)
  • răduceți
(să)
  • răduceți
  • răduceați
  • răduserăți
  • răduseserăți
  • răduseseți
a III-a (ei, ele)
  • răduc
(să)
  • rădu
  • răduceau
  • răduseră
  • răduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)