2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCĂNÉL, răcănei, s. m. (Zool.; reg.) Brotăcel. – Răcăni + suf. -el.

RĂCĂNÉL, răcănei, s. m. (Zool.; reg.) Brotăcel. – Răcăni + suf. -el.

răcănel sm [At: I. IONESCU, M. 65 / V: racan~, ~coner, râc~, rânc~ / Pl: ~ei / E: ns cf răcăni] (Reg) Brotac (1) (Hyla arborea).

RĂCĂNÉL, răcănei, s. m. (Regional) Broatec. O liniște se lăsase asupra casei, iar răcăneii... luau în stăpînire noaptea. MACEDONSKI, O. III 13. Cînd... răcăneii cei verzi se suie sus pe lemne, atunci are să vie ploaie. I. IONESCU, M. 65.

răcănél m., pl. (dim. d. răcan). Olt. Trans. Brotac. – În nord și racateț.

racanel sm vz răcănel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răcănél (reg.) s. m., pl. răcănéi, art. răcănéii

răcănél s. m., pl. răcănéi, art. răcănéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCĂNÉL s. v. broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic.

răcănel s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂCĂNEL, Pîrvu și Maria Răcănița, soția lui; – P. olt. (Mz Pl I 63) < subst. (brotăcel).

Intrare: Răcănel
Răcănel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răcănel
Intrare: răcănel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcănel
  • răcănelul
  • răcănelu‑
plural
  • răcănei
  • răcăneii
genitiv-dativ singular
  • răcănel
  • răcănelului
plural
  • răcănei
  • răcăneilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)