2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv).

prăpăd sn [At: CORESI, L. 134/10 / V: (îvr) ~pad / Pl: ~uri / E: pvb prăpădi] 1 Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elemente ale naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești Si: calamitate, dezastru, pârjol, urgie, (îvp) prăpădenie, (înv) pierzare, (reg) prăpăstenie, prohab. 2 (Pex) Distrugere de mari proporții provocată de un prăpăd (1). 3 (Pex) Element care produce o distrugere de mari proporții. 4 (Îs) ~ul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu) Se spune despre ceva insuportabil, copleșitor. 5 Cantitate foarte mare Si: (reg) prăpădenie (5). 6 Mulțime imensă Si: puhoi, (reg) prăpădenie (6).

PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care pricinuiește mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv).

PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de om sau de elementele naturii, care pricinuiește distrugeri mari de bunuri sau de vieți omenești;; ruină, calamitate, dezastru. Rabdă să-l lovești pînă îl apucă diavolul și-l înnebunește; și-atunci e prăpăd. DUMITRIU, P. F. 44. Are să fie mare prăpăd, dacă nu s-or limpezi treburile la vreme, că eu, să știu că mor împușcat, dar prins degeaba nu mă las. POPA, V. 78. Ș-afară-i grozav... și plouă și ninge și pică. și-ngheață... o vreme, prăpăd! CARAGIALE, O. II 322. 2. Fig. Cantitate, număr mare; mulțime, belșug. Te smintești cînd ai vedea înainte-ți prăpăd de comori și de odoare. GALACTION, O. I 45. ◊ Expr. A veni prăpăd = a veni în număr mare, impetuos. Prăpădul pămîntului = ceva imens, copleșitor, extrem de mult. Unii doreau jeratic de bogăție, alții slavă, prăpădul pămîntului. DELAVRANCEA, S. 97.

PRĂPẮD ~uri n. 1) Nenorocire mare și grea care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; calamitate; flagel; urgie. 2) Dezlănțuire violentă a unor forțe nimicitoare; urgie. 3) fig. Cantitate foarte mare; mulțime nenumărată. /v. a (se) prăpădi

prăpăd n. prăpădenie: cum să scape de prăpăd pe cei 12 copii ISP.

prăpắd n., pl. urĭ (d. prăpădesc). Prăpădenie, peire, dezastru: ce prăpăd de timp!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăpắd s. n., pl. prăpắduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPĂD s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRĂPĂD subst. 1. Prăpădici s. (17 B III 306). 2. Din rus. пpoпaл perf. de la vb. propadati „a pieri”: Prăpală b. (Vr).

Intrare: prăpăd
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpăd
  • prăpădul
  • prăpădu‑
plural
  • prăpăduri
  • prăpădurile
genitiv-dativ singular
  • prăpăd
  • prăpădului
plural
  • prăpăduri
  • prăpădurilor
vocativ singular
plural
prăpad
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Prăpăd
Prăpăd nume propriu
nume propriu (I3)
  • Prăpăd
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)