PRĂPĂD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de om sau de elementele naturii, care pricinuiește distrugeri mari de bunuri sau de vieți omenești;; ruină, calamitate, dezastru. Rabdă să-l lovești pînă îl apucă diavolul și-l înnebunește; și-atunci e prăpăd. DUMITRIU, P. F. 44. Are să fie mare prăpăd, dacă nu s-or limpezi treburile la vreme, că eu, să știu că mor împușcat, dar prins degeaba nu mă las. POPA, V. 78. Ș-afară-i grozav... și plouă și ninge și pică. și-ngheață... o vreme, prăpăd! CARAGIALE, O. II 322. 2. Fig. Cantitate, număr mare; mulțime, belșug. Te smintești cînd ai vedea înainte-ți prăpăd de comori și de odoare. GALACTION, O. I 45. ◊ Expr. A veni prăpăd = a veni în număr mare, impetuos. Prăpădul pămîntului = ceva imens, copleșitor, extrem de mult. Unii doreau jeratic de bogăție, alții slavă, prăpădul pămîntului. DELAVRANCEA, S. 97.